Politics & F(r)iction

măi, hai să nu-ți arăt cum se coase ceața

că faci mizerie și noi ne-am săturat de trotuarele astea apretate

nu mai da cu pumnul în stomac pentru că acolo este

o bordură, știi cât ne-a chinuit sosul tomat?.!

bun. uite caută și tu o gură de aer să stai jos

așa se trece și prin urechile acului dar cămila, te rog, să fie

de-acasei. adică o plimbi matale înainte de vreo câteva ori până

la cutia de ustensile să se obișnuiască cu papiotele

nu era nicio aluzie la bețivăneala ta, cum te-aș mai lua de guler?.!

poate, ia vino mai încoace că tomberonul ăsta parcă seamănă

No Comments | In: I.N.E.P.T. | tags: vremea în afara televizorului. | #

într-o zi A venit la scara blocului
interfonul îl făcea să sughiȚe
nu bate de câteva Ori și zice:
ți-ai luat ițarii de ceață?.!

am răSpuns un necunoscut:
da!
sunt apretați?.! toate garsonierele mai puțin 57
au surzit deși nu auziseră nici prima întrebare
eu mai fusesem cu avionul și-am reușit din patru
noduri să fac o formație, gâtul a desfundat urechile:

nu!
cred că plecase capul pentru că eu lipit
de ușă începuse afară să ningă
(arhitectura urmelor era declarată pustie, venise
deja a doua oară)
n-am coborât să văd cum se îndepărta un de ce
la capătul sforii cu care îmi aducea, de mic, mașinuțele

am îmbătrânit zic și ușa, nu știu de ce, nu
se mai deschide singură

No Comments | In: I.N.E.P.T. | tags: iarnăși. | #

“toți oamenii care au vie cred în Dumnezeu”

(Nomansland, 30-31 Octombrie)

unde se despart copitele

și bălegarul se-a lene

la drumurile lungi acolo

(sch)izopren șira spinării

.

iarba-ți intră-n ochi

am văzut atâtea microcipuri

.

și-a răsucit privirea

*umărul găleții

avea toate, toate visele împlinite

.

fiule, din ogorul acestor

genunchi mergi, te scamă

deszăpezește coada de muște

(să-n cerc pictura)

și pitrocește lunea aceasta!

1 Comment | In: I.N.E.P.T. | tags: iertați. | #

Enter your password to view comments | In: I.N.E.P.T. | tags: chaos rains, invisible please help. | #

Prin clasa a şasea (risipa), dacă-mi citesc traduse amintirile parcă aveam un isbn oficial cu premiul I (întâi) la olimpiada de matematică etapa municipală. Dacă nu ideea devine asemănătoare. Bazin de informaticieni ai mei se ţineau de caietele cu pătrate şi nu scăpam la belit genunchii dacă nu organizam ample manifestări de cerneală în paginile lor. Nu ştiu nici azi al cui e meritul dar n-o să uit cum am profitat de pe urma comerţului de hol ce prindea masă şi patru picioare pe vremea acelei şcoli, am cumpărat un bax de suc motorola, ceva tutti frutti cu un elefant pe cutiuţa galbenă şi pai alb, dungi albastre. Mi-am cinstit nu doar colegii, profii ci şi soclul. Abia la ora de biologie mi s-a spus să-mi ţin cimentu’ pe-acasă că totuşi e prea devreme. Aveam nisip şi-n clăpăugul urechilor de fericire, primul pe oraş la matematică, h-auzi!

M-am întors din altercaţia pe judeţ buşit ca un câine de roata camionului pe care tocmai o marcase ca amplu, teritoriu. Sub 5 parcă. Şi dacă fabric detaliile ruşinea e aceeaşi: cam cât prelata tirurilor australiene în vamă, după concert.

În 15 ani am reuşit să modific în acest comportament un singur aspect. Sâmbătă când rinichiul contemporan abia se întoarce pe partea proaspăt golită că na acum are şi el loc să facă un cearcăne ca lumea dată fiind beţia de-as noapte am fost undeva. Unul din cele mai interesante locuri pe care le-am vizitat. Din contrabas pâine şi la chitară sare, ba chiar pălincă ţinută atent în butoi de cireş. Apoi clape la desert să meargă titlurile din bibliotecă. De ce şi mai ales cum faceţi dumneavoastră săpăturile până la dolhasca sau schimbaţ-o la dristor şi vă compostez eu curiozitatea mai departe. Nu lucrez pe text de obicei şi rimă n-am mai vizitat din anul 4 (la-nceput) de facultate. Cu toate astea am citit în zîua ‘ceea unul din textele ăle mai frumoase.

Am plecat cu senzaţia olimpiadei, etapa judeţeană. Simţeam atât de atroce eşecul de săptămâna viitoare încât bucuria recentă ar fi putut marca străduţele proaspăt asfaltate în cartier. curgea atât de electric. încât a trebuit să opresc şi să-mi înec încheieturile în pământ cam la vreo douăzeci de minute. Am luat câteva forme şi-o gumă cam decolorată pe pantaloni şi am plecat mai departe.

Dacă merg pe holul acestei instituţii improvizate ar trebui să vă iau textul de la chioşc şi să fac o necinste.

Dar nu, s-aşteptăm sub cinciul!

No Comments | In: I.N.E.P.T. | | #

coase-te în franjurile astea umede

aşa ca-ntr-o lene a liftului din fostul teatru

naţional nu te lua după ocru nici după

ochiul încercănat peste încheietură

.

ia-mă de mână!

.

şiroim puţin pe text că nicieu nu

înţeleg ce s-a scris pe-aici când ţesăturile

îşi păstrau firul roş’ sub piele. daaa avem timp

stai liniştit nu se

răceşte

.

aşa, hai:

.

copitele aristocraţilor torc iarba şi-

n urmă portativ nămolul sub clape

-

pian, cum să nu!

obidiţii păşesc în cheia sol

dat cu var că-s tibii publice

şi nu căruţe cumva omida

-

la gleznă

puturoşii vor mulge salivă după

ce frunza să fie arestată! notele

puse la prins chişleag lobotomizaţilor

-

iar cui i se deretică prin casă caş a-ntâia din

folclor interpretat la sudoare

.

umbra muritorilor*

-

.

.

-

*puchinilor

5 Comments | In: I.N.E.P.T. | | #

cam jug să ridici scenografie peste ultimele 2 texte. şi aproape canapea să explici de ce faci un teatru dintr-o furculiţă încolocită de banalitate ca-n pastele făinoase.
de ce resuscitezi ceea ce singur poate să moară. ce înveleşti de fapt în afara degerăturilor de conştiinţă.
.
uite puţin freestyle pe un blog ce nu-şi permite-un badge fiindcă-i molie, domnule, nu zi vechi.
.
dar noapte. păi întuneric facem de-acum încolo, de tot.
-
p.s. încearcă şi “cam jung să…”

No Comments | In: I.N.E.P.T. | | #

a plecat să ducă gunoiul şi
nu s-a mai întors
pe tobogan şi-a dat duhul cu gura-n jos
cum faci cu sacul menajer: să nu-ţi superi vecinii
să nu chinui femeia de serviciu
.
avea mărunt prin buzunare să nu
dezamăgească “trecătorii”
şi un dop la piept să
fie cărat cu pet-urile
.
s-a făcut curat în casă.
cercul ninge

2 Comments | In: Non-fictional Frictions | | #

l-au percheziţionat de smocurile ierbii şi, cumva,
vreun pumn de apă
dac-ar fi avut la piept sau în şosete dosită
lucerna?! doamne! oare ar fi putut ascunde bulgări pitici
de sare ştiţi dvs. unde…
.
dezbrăcat, niciurmă.
.
au chemat un locotenent s-administreze mirarea:
pielea în jurul gâtului înşira snobismul unui
bibelou. şi totuşi febra lui musculară se putea frământa, pusă
la cuptor şi crescut tot ogorul, arat, din spate.
“avem de-a face c-o scenografie, snopiţi jobenul în…”
.
s-au întrerupt urechile ciulite de ochii lui împachetînd
să viziteze cealaltă emisferă a capului
fără picior de microfonie genunchii au anunţat în cor
cum moartea organizează pentru albastrul turist al privirii lui
un tur imediat. gratuit.
.
tremura şi kaki-ul generalului ce nu primise încă
vestea
n-au îngăduit sângelui strâns încă vestă în jurul coastelor
să se deşire, s-a bâlbâit: “au u top si ie”
.
stropi organizaţi imens de o ploaie barbară au alungat
sau ucis pământul minor rămas în plug, pe grapă
pe sub tivul unui nailon ţesut cort de 4 soldaţi cu mâinile ridicate în
absenţa rugăciunii o retină a doctorului s-a nămolit în metalul tot mai
dezbrăcat de nori în timp ce cu cealaltă nici sprâncenele oricât de sus
nici ridurile oricât de-adânci nu puteau desface niciuna din cele patru ferestre
ale jugului
.
de gâtuirea inimei!

No Comments | In: Non-fictional Frictions | tags: atrii, şi ceilalţi robi, ventricule. | #

4 martie

Cristian Dumitraşcu

visînd torenţial se-aprinde nici un chibrit

.

.

nu ţi-am dactilografiat eu în palmă cum să îţi

secţionezi transversal chibriturile* atunci

când poetul pleacă

mut din centru şi te

Laşi singur în orăşeanul de câlţi?!

.

cum altfel vei adormi cu lumina aprinsă?!

.

nu ţi-am zis tăcînd: să nu boţeşti întunericul din cutie nici

să îngropi fosforul la rădăcina cucuielor

tale. vei otrăvi ciocănitorile care te ţin

în libertate?!

.

fereşte-te de „omul” pe care nu-l bate

nimic la cap! şi-a cusut gura cu cerneală.

.

iar

pentru ca pixul tău să (nu) încapă (în)

subsolul în care dumnezeu, dacă nimereşte oraşul, îşi arhivează bolurile de orez:

(poftim epidemia unui scuipat)

.

:de la primul arătător elisabetan (rizea) – citeşte dom’le în palmă!! şi

până la trapis(t)mul degetului mare vei arde românia

literară (’68 – ’89) sau

.

spitalul de Nebun.

.

.

.

* se va utiliza o venă mai ascuţită de prin casă (vezi mâna anticomunistă/dreaptă)

„” beniucul

1 Comment | In: I.N.E.P.T. | tags: contrabas, despre pablo, jazzazel, oleaca. | #