July 29th, 2010
Trei fese
(nu mi-am găsit încă scaunul potrivit şi nu scriu niciodată de-a-n picioarelea. să ştergi un an de zile neuroni la fund nu e ca şi cum ai îndeplini pişoarul. o colecţie de pampărşi, deshidrataţi între timp, s-a perindat prin pudra a trei concursuri de debut avînd pe rând c.n.p. urile: “Al treisprezecelea rând de coaste”, “Loc de veci de joacă. Cimitirul mandarin”. Pe buna dreptate a geamului deschis am înfrânt isbn-ul fiind răsplătit cu un ciudat manuscris înscăunat ca şi cartea anului pe budă. În prima zi de ascetism, când oi găsi două-trei clipe în care să nu mă constipe diacriticele, sper să fiu prima încercare de scriitor român care să debuteze cu o… antologie. Într-o pustie a patericului egiptean unii servesc boabele din balega de cămilă. Sper să le regăsesc la relectură, să le vând unor tuaregi din lumea a treizeci şi treia şi cu banii uscaţi în batistă să ridic ca hologramă Monumentul (turcoaz) al Hârtiei Igienicului Necunoscut. Rămân totuşi dator citit unor personalităţi ce au avut bunăvoinţa lecturării grăunţelor (culese la imaturitate) explicîndu-mi într-un fel nota de plată, subtitrînd bacşişul. Cronologic despre ilogica celui de-,al treisprezecelea rând de coaste copt sub cenuşă înainte de vremea locului de veci de joacă inaugurat în cadrul ansamblului muzeal Cimitirul Mandarin, au grăit:)
.
“Am cetit cartea dintr-un capăt până mult după capătul celălalt. Se aşează bine, îi poţi da drumul fără emoţie. Ai porţiuni stranii, adică adevărate. Eşti talentat, fără îndoială, singura capcană ar fi o sterilitate care ar fi efectul ludicului dus la limită, peste limită…! Fă-i cuprinsul. Sunt convins că eşti de publicat, fie şi la Ca(…) Tu ai cetit Virg(…)? Nu pune prea multe puncte, puncte, lasă spaţiu alb mai bine, cititorul de poezie înţelege câmpul alb dintre cuvinte, dintre versuri. Acolo pasc inorogii iarba de plastic. Am pus vreo două variante de titlu în faţă, mai propune şi tu. Până mâine să vii cu titlul tuns…!” - AAG
..
“Eşti prea glumeţ. moşule, inclusiv în poeme. Încearcă să te foloseşti de umor ca şi cum ai face altceva. Altfel, devine obositor. În poeme, umorul poate (şi eu cred că şi trebuie) să fie prezent — dar prezent, nu strident. Scuze pentru observaţiile astea, poate că nu ar fi trebuit.” - IT
…
“La poezie, nu s-a acordat niciun premiu.
Regretăm,
Simona Kiselevski
Secretariatul Editurii”
….
“V-aş recomanda genul dramatic, dar nu pentru scenă, ci teatrul radiofonic” - o altă voce
…..
“E şi construcţie şi experiment şi nemulţumire. Dacă la vârsta asta nu eşti nemulţumit, eşti mort! Dar faţă de violenţa fracturiştilor, CA e un copil de cor bisericesc. Poezia lui e perfect cuminte. Aş spune că nu e oximoronică, ci dialectică. AAG mi-a luat-o înainte şi a folosit un cuvânt cu care aş fi vrut să rup gura târgului: stângăcie promiţătoare” - Radu-Ilarion Munteanu
……
“(…) e o aluviune textualistă mai aproape de generaţia ‘80, decât de cea douămiistă, acolo şocul vine din altă parte. În grupajul pe care l-a citit, CA are substanţă pentru un viitor volum de versuri, după care va trebui să schimbe formula. În ansamblu, îi dau o notă foarte (…)” - Tudorel Urian
…….
“(…) plăcut foarte mult acest poet, e una din cele mai bune lecturi ale cenaclului. Prin asemenea prezenţe, cenaclul are o utilitate imediată: apar autori publicabili. Deşi primul poem porneşte cu o greşeală gramaticală (<aţipisei>), apreciez talentul vizibil şi capacitatea lui de construcţie, coerenţa de-a organiza cuvintele într-un sistem, cu deschideri multiple, care te fac să simţi nevoia de a reveni. (…) Deşi are instinctul cuvintelor, poetul nu se joacă, le dă o sistematică (semantică?!) pulsatilă. Această îndemânare formală are, însă, riscul de a menţine poemul la suprafaţă, ca dansul din picioare al unui boxer în faţa adversarului, în timp ce publicul aşteaptă upercutul la ficat. Îl felicit (…) sper să-şi publice versurile în volum şi îl invit de pe acum la Concursul de debut al Editurii (…) Până la 35 de ani, are 11 ani înainte să tot depună manuscrisul la concurs.” - Daniel Cristea Enache
….my personal favorite….:
“Poeme cu anumite calităţi metaforico-discursive, dar cu exaltări naive. Pe ansamblu, încă neprofesioniste.” - juriul Unicredit ( Paul Cernat, Marius Chivu sau Liviu Papadima ?! )
………
“Nu te-au premiat? Dar au avut dreptate, tu eşti mult (…) Sau mai altfel. Sau mai al tău. Sau fără noroc. Sau fără vestă reflectorizantă. Sau mai pieton. Sau mai coştoboc.
C, C, unul dintre primele mele texte publicate se (…) Şi de atunci mă ascund după (…) pe care le- (…).
Fă la fel. Sau nu face la fel. Eşti aşa de liber…….!” - Adrian Alui Gheorghe
În loc de plm:
- poezie profesionistă vs. sonata din frunză;
- cartea e mediocră (disponibilă în format online doar alternativilor), nu poţi ambala o balegă în marţipanul tortului cu fructe de departe de casă doar pentru că ambele conţin sâmburi;
- posibil să mai fi scris despre. e un/o “personal failure” dar pe măsură ce trece timpul spaţiul dintre retina oglinzi şi propria-ţi ceafă se relativizează;
- ideea de carte publicată e fals-viticolă (struguri) în sensul oţet al cuvântului fiindcă sentimentul trebuie să fie relativ plăcut;
- dacă se poate inventa o “generaţie a sfârşitului literaturii române” atunci tot dadaismul spre bine!
- candoarea textului despre care nu s-a vorbit;
- splendoarea de-a nu pricepe ulterior mai nimic (la relectură);
- alzheimerul propriilor metafore;
- last best poem read (better than almost anything you’ve ever dreamt writing):
