Am văzut un banner undeva unde campaniile electorale nu seamănă cu ritualul de împerechere al dihorilor. Dragoste, ceai, poze nud, mecanică fină, frunze la câini, vasectomie dacă găseşti deschis, snowboarding, cuie, flotări sau chiar tentative de sinucidere, poţi face orice duminică. Poţi extrapola articolul de mai jos la feţele baronilor de ici, de colo care îţi reamintesc că nu ai absolut nici o vină pentru că te-ai născut în proximitatea Africii şi să nu mergi la vot. Domnul C.T. Popescu a declarat că va vota termic: îşi va însenina chelia în semn de solidaritate cu mama Terra şi după ce-şi va fi recuperat căciula acum exorcizată va introduce partide/candidaţi/prim miniştri şi va extrage, sper io, nu înainte de a binecuvânta demersul cu tradiţionalul stuchit. Aş prefera ceaiul, dilema veche şi o uşoară durere în … :
Dorele, fă-te că votezi… - arhivă 26.09.2008
Sunt consternat. Îmi amintesc destul de bine cum, mic fiind, de fiecare dată când se lua întâmplător cablul (aveam în jur de 13 canale) sau chiar curentul în timp ce eu îmi delectam retina şi gura căscată cu vreun decolteu mai îndrăzneţ sau chiar cu o pereche capitalistă de sfârcuri nemţeşti mă învăluia un sentiment de vină de mă întoarceam pentru săptămâni bune la piff et hercule şi cărţile de colorat. Din păcate la acea vârstă la care mă uitam la frate-miu şi nu înţelegeam cât de beţivă să fi fost barza în urmă cu 5, 6 ani de nu l-a dus în germania ci mi l-a lăsat mie pe cap e limpede că habar n-aveam ce să fac cu acea nuditate. Anii au trecut şi odată cu ei eu mi-am dedicat din ce în ce mai mult timp nudităţii iar fratele meu, maşinilor germane. Am înţeles care e rostul unei femei dezbrăcate abia atunci când nu trebuia nici să şteargă mama peştele de pe ea de praf, nici s-o scot eu din priză când auzeam cheia în uşă sau portiera trântită în parcare. În momentul în care nu eşti atât de corporatist (a se citi workaholic) sau de primitiv (a se citi bădăran) încât să escaladezi femeia precum murgul la montă şi îndrăzneşti să admiri grimasele unui trup care respiră, tremură sau zâmbeşte abia atunci îţi înţelegi nu atât sentimentele de vină din copilărie cât imbecilitatea cu care stricai orzul lui Cronos pe gâştele de la teve. Ideea de a crea un sistem prin care firmelor de cablu efectiv să le moară transmisia în momentul în care numărul pupilelor excitate de pornografia otevistă, bdsm-urile (sado-masochismele pentru purişti) ştirilor de la ora 5 sau de frecatul stănescian al antenei atinge ratinguri alarmante subminînd orice hologramă de civilizaţie a devenit o obsesie în ultima vreme.
Nu-mi imaginez o altă cale prin care gospodinele frigide cu dioptriile cât bateriile de telecomandă şi vinetele pe plita încinsă alături de toţi „tinerii din ziua de azi maică”, dacă se poate să stea cot la cot pe bordură cu maiştrii care luptă împotriva încălzirii globale picurînd apa de la chiuvetă cât să n-o înregistreze apometrul lui dar să o plătească fraierii, ei bine să-i văd cu dex-ul de gât citind Dilema Veche de săptămâna trecută. În nici un caz nu le doresc surmenare intelectuală, mai ales în contextul în care din nou vor decide cine să-i gâdile sub bărbie din parlament sau de la cotroceni şi, se ştie, pentru aşa o misiune ei trebuie să fie nu doar mulţi ci şi… odihniţi. Le recomand însă să citească doar articolul domnului Andrei Pleşu, apoi le voi povesti cum un jurnalist de la Cotidianul este dat în judecată de dl. Traian Băsescu pentru un articol care susţine, ce-i drept într-o manieră mai abruptă, aceeaşi idee şi, în fine, în schimbul disfuncţionalităţilor erectile din fiecare seară otevistă îi voi ruga să încerce o nouă jucărie: consternarea.
Pentru că dl. Băsescu nu mai e demult fata morgana care să se plimbe dezbrăcată pe lângă hormonii oligarhilor de orice fel şi a marilor obsedaţi de corupţie şi să rămână fecioară precum o sentinţă definitivă şi irevocabilă. Doar celulele de la Jilava se bucură de acest privilegiu. Pentru că aşa cum pe dl. Pleşu amintit mai sus, fiindu-i consilier, se zvoneşte că l-ar fi trimis după începuturile sale ontologice nu însă în păltinişul lui Noica ci în poiana mamei dumnealui (n-ar avea însă curajul să îi intenteze proces), asemenea va proceda, din nou, cu fiecare alegător care va vota ascultînd de propria imaginaţie. Aşa cum mi-am pus speranţele în potenţa justiţiară a dl-lui Băsescu, am fost şi crescut după principiul „nu votezi, nu comentezi”. Din păcate, perversitatea cu care Pdl-ul a pactizat pe rând când cu orgiile monetare ale războinicului oierimii la Consiliul Local Bucureşti, când cu biciul şi cămaşa de forţă a vadimului din Parlament ne determină să citim articolele următoare din Dilema Veche şi să-l dăm, pe româneşte, dracu’ de vot. Poate dacă aş avea buletin de d. Adriana Săftoiu sau dl. Sever Voinescu aş lua în considerare o pauză de lectură fără să mă gândesc la moralitatea gestului în sine de a intra într-un bordel politic sau altul ci la caracterul celor care intră. Rămâne totuşi întrebarea cea mare: este sau nu dl. Băsescu peştele Pdl-ului dacă totuşi gurile rele descriu politica în termeni venerici?! Cu siguranţă nici nu mai contează pentru o ţară în care un partid de dreapta şi de guvernământ toarnă cu nesimţire apă electorală în paharele cu protezele pensionarilor, un partid de stânga, aflat în opoziţie, îşi atribuie furtunul şi discută despre abstinenţă cu tururile pantalonilor lubrifiate iar partidul prezidenţial dă din colţ în PRM făcînd până şi din acest ultim vis erotic al românilor, un coşmar marinăresc. De ce putem comenta? Pentru că, deşi a devenit un clişeu, oamenii care au văzut România nudă, în carne şi oase, în toată splendoarea ei, au murit ca noi să ne povestim visele şi dezamăgirile unii altora. De ce să nu mergem la vot? Pentru că dacă un vis artificial, dar al nostru, se dovedeşte în timp macabru îşi poate închipui cineva cum e cu adevărat realitatea?!
Gospodinele?! Maiştrii?! Nimic?!! În cabinele de vot vă rog…
No Comments | In: De Politica Madre | tags: badaran, basescu, nu votez, prostitutie, teve. | #