February 22nd, 2010
Dam palme cu oul dogmatic al piciorului - 3 la zece bri(e-)i [I.N.E.P.T.]
Cel nu-si doarme moartea:
<< noaptea, cand urechile iti regurgiteaza dorinta de a fi surd, imi-e greu sa scriu si m`apuc sa bat poteca ca ogaru cenusiu, si uite`asa mergeam, nu alergam caci ma lovea lumea; de ce sa alerg cand pot sa merg”
si uite asa in pielea porcului imi veni in cenusiu la ablativ “si ce daca porcu ajunge pana in ajun prin combustie interna, reincarna-ma`as intr`un tigan inecat”
iti cer veninariță in timp ce`mi fut peretele asta cretin de un cap beton spunandu`ti sa nu mirosi vantul de sub-ti aripi caci e doar FLATULÉNȚĂ si; uite asa sfarsesc complet agramat. cu nadajdea ca siniubirea e un concept care exprima iubirea de sine. ca un iznadit aplec capul la taiere…
siniubirea, izbândit aplec capul la taiere caci ca o chichita noi scriem cu “senin” si in timp ce altii au parte de adevar noi ne chinuim ca robii. - Vladimir Potop
Title: re[masterizat]: ling ling: are you coming to fish&chips tomorrow? yeah? lunch? >>
cel ce nu crede în. :
textul tău e în draft de vreo câteva zile. vin şi dau peste toată gaşca de pixeli culeşi, am înţeles, de pe “ck”-ul unor chiloţi acum no name, automutilaţi. ne-au trebuit mai bine de trei ore jumate de hipnotizarea duşumelei în stare de spumă pentru a apuca acum să dăm cu mopul psihoterapeutic.
ce ţi-au făcut?!
băi, ia, urechea digitală la mine: omul nu are coarne: urechile lui sunt două vaci ce mestecă aiurea surzenie. zi de zi. se terminase lambriul la un moment cerebral dat prin urmare stomacul vacilor a fost tâmplărit cu o bacterie utilitaristă ce sintetizează laptele: auzul. o vacă pocnind de lapte tânjeşte mereu după masticaţie. după inutilitate. plăcerea pură de a rumega şi surzi. când în sfârşit nu ne mai mulgem auzul şi tăcerea devine cortina regenerării ficatului atunci urechile noastre regurgitează o mână, maxim nici una şi se-ndeletnicesc burghez cu surzenia. plaisir.
pixelii bătuţi de lume, ia, un pas în faţă: dacă ar fi să te îndrepţi spre ceva, orice, nu alerga în public. vei fi ridicol precum o raţă sălbatică dînd văzduhul prin maşina de tocat numai ca să-i aducă stăpânului vânător ogarul ce tocmai s-a sinucis.
despărţirea de propria condiţie cenuşie, şi porc şi ogar dar “pe sub orice ogar e un porc”. să te delimitezi însă de gri-negrul ce-i bântuie pe amândoi nu ştiu să explic decât dacă mă-mbăt de perciuni şi vomit în sine. până şi tentativa de a psihanaliza pixelii ce descriu spleen-ul unui om ce la restart se vede proverb e psihanalizabilă. şi noi nu vrem să ne pierdem jobul şi I.N.E.P.T.-ul. îmi pare rău, sunteţi în stare cronică. Duţi, încă un rând de cămăşi de forţă, nedigitale să fie, de data asta. Tot ce pot să vă mai spun e că aici, în ajunul malului mării, combustia internă e aproape imposibilă datorită umidităţii. Că Ministru’ poate scoate porcul şi din ogar nu numai din coteţ se subînţelege.
voi ceilalţi care încă sunteţi la descărcat după veninariţa aia vedeţi: dacă tu crezi şi nu există n-ai pierdut nimic, dar dacă nu crezi şi tot nu există ai pierdut totul: singurul laborator unde se recoltează probele de foehn de la subaripi e viaţa veşnică. vă reprogramăm şedinţa terapeutică de azi după moarte.
—————————————————————————–_—————–
aşa, voi trei. mda voi ăştia cu seninul puteţi să vă întoarceţi la chiloţăriile voastre de firmă. sunteţi întregi la cap.
_________________________________________________________-____________________
dragă vlad, n-ajung mâine la fish and chips dar să ştii că şi io mai pun gâtul pe lemnar din când în când. am început un proiect nou şi sunt robul pixelilor în ultima perioadă a adevărurilor. Poate o să-ţi dau să nu citeşti într-o zi să vezi atunci ce inumane (supra terestre) pot fi sinusurile.
cu drag ablativ,