Plou(ă)


un om avea o pâlnie

și douăzeci și șapte de ani

stătuse la capătul “găleții”

unde

nu mai poate

despărțind marea în roșie

de unde

barba face, rușinos, dunele în prund

.

era timid pe lângă fusta

morții îl necăjeau cu ce se îmbracă

păi sârma curților mele

are cârligele, pe rând, arate în

dimensiunea umerilor sau a șoldurilor sau

a degetului mare

nu există fetru nici instrucțiuni

pentru vreo spălare automată

.

vei muri dezbrăcat ca tăciunele

dar cu umbrele curate

(un om avea o pâlnie

și douăzeci și șapte de ani

stătuse la ecuator)



torc


măi, hai să nu-ți arăt cum se coase ceața

că faci mizerie și noi ne-am săturat de trotuarele astea apretate

nu mai da cu pumnul în stomac pentru că acolo este

o bordură, știi cât ne-a chinuit sosul tomat?.!

bun. uite caută și tu o gură de aer să stai jos

așa se trece și prin urechile acului dar cămila, te rog, să fie

de-acasei. adică o plimbi matale înainte de vreo câteva ori până

la cutia de ustensile să se obișnuiască cu papiotele

nu era nicio aluzie la bețivăneala ta, cum te-aș mai lua de guler?.!

poate, ia vino mai încoace că tomberonul ăsta parcă seamănă



Omblu


într-o zi A venit la scara blocului
interfonul îl făcea să sughiȚe
nu bate de câteva Ori și zice:
ți-ai luat ițarii de ceață?.!

am răSpuns un necunoscut:
da!
sunt apretați?.! toate garsonierele mai puțin 57
au surzit deși nu auziseră nici prima întrebare
eu mai fusesem cu avionul și-am reușit din patru
noduri să fac o formație, gâtul a desfundat urechile:

nu!
cred că plecase capul pentru că eu lipit
de ușă începuse afară să ningă
(arhitectura urmelor era declarată pustie, venise
deja a doua oară)
n-am coborât să văd cum se îndepărta un de ce
la capătul sforii cu care îmi aducea, de mic, mașinuțele

am îmbătrânit zic și ușa, nu știu de ce, nu
se mai deschide singură



“”


“toți oamenii care au vie cred în Dumnezeu”

(Nomansland, 30-31 Octombrie)

unde se despart copitele

și bălegarul se-a lene

la drumurile lungi acolo

(sch)izopren șira spinării

.

iarba-ți intră-n ochi

am văzut atâtea microcipuri

.

și-a răsucit privirea

*umărul găleții

avea toate, toate visele împlinite

.

fiule, din ogorul acestor

genunchi mergi, te scamă

deszăpezește coada de muște

(să-n cerc pictura)

și pitrocește lunea aceasta!



Protected: cerșelător


This post is password protected. To view it please enter your password below:




Metaforă Eu(ler).


Prin clasa a şasea (risipa), dacă-mi citesc traduse amintirile parcă aveam un isbn oficial cu premiul I (întâi) la olimpiada de matematică etapa municipală. Dacă nu ideea devine asemănătoare. Bazin de informaticieni ai mei se ţineau de caietele cu pătrate şi nu scăpam la belit genunchii dacă nu organizam ample manifestări de cerneală în paginile lor. Nu ştiu nici azi al cui e meritul dar n-o să uit cum am profitat de pe urma comerţului de hol ce prindea masă şi patru picioare pe vremea acelei şcoli, am cumpărat un bax de suc motorola, ceva tutti frutti cu un elefant pe cutiuţa galbenă şi pai alb, dungi albastre. Mi-am cinstit nu doar colegii, profii ci şi soclul. Abia la ora de biologie mi s-a spus să-mi ţin cimentu’ pe-acasă că totuşi e prea devreme. Aveam nisip şi-n clăpăugul urechilor de fericire, primul pe oraş la matematică, h-auzi!

M-am întors din altercaţia pe judeţ buşit ca un câine de roata camionului pe care tocmai o marcase ca amplu, teritoriu. Sub 5 parcă. Şi dacă fabric detaliile ruşinea e aceeaşi: cam cât prelata tirurilor australiene în vamă, după concert.

În 15 ani am reuşit să modific în acest comportament un singur aspect. Sâmbătă când rinichiul contemporan abia se întoarce pe partea proaspăt golită că na acum are şi el loc să facă un cearcăne ca lumea dată fiind beţia de-as noapte am fost undeva. Unul din cele mai interesante locuri pe care le-am vizitat. Din contrabas pâine şi la chitară sare, ba chiar pălincă ţinută atent în butoi de cireş. Apoi clape la desert să meargă titlurile din bibliotecă. De ce şi mai ales cum faceţi dumneavoastră săpăturile până la dolhasca sau schimbaţ-o la dristor şi vă compostez eu curiozitatea mai departe. Nu lucrez pe text de obicei şi rimă n-am mai vizitat din anul 4 (la-nceput) de facultate. Cu toate astea am citit în zîua ‘ceea unul din textele ăle mai frumoase.

Am plecat cu senzaţia olimpiadei, etapa judeţeană. Simţeam atât de atroce eşecul de săptămâna viitoare încât bucuria recentă ar fi putut marca străduţele proaspăt asfaltate în cartier. curgea atât de electric. încât a trebuit să opresc şi să-mi înec încheieturile în pământ cam la vreo douăzeci de minute. Am luat câteva forme şi-o gumă cam decolorată pe pantaloni şi am plecat mai departe.

Dacă merg pe holul acestei instituţii improvizate ar trebui să vă iau textul de la chioşc şi să fac o necinste.

Dar nu, s-aşteptăm sub cinciul!



Duor


coase-te în franjurile astea umede

aşa ca-ntr-o lene a liftului din fostul teatru

naţional nu te lua după ocru nici după

ochiul încercănat peste încheietură

.

ia-mă de mână!

.

şiroim puţin pe text că nicieu nu

înţeleg ce s-a scris pe-aici când ţesăturile

îşi păstrau firul roş’ sub piele. daaa avem timp

stai liniştit nu se

răceşte

.

aşa, hai:

.

copitele aristocraţilor torc iarba şi-

n urmă portativ nămolul sub clape

-

pian, cum să nu!

obidiţii păşesc în cheia sol

dat cu var că-s tibii publice

şi nu căruţe cumva omida

-

la gleznă

puturoşii vor mulge salivă după

ce frunza să fie arestată! notele

puse la prins chişleag lobotomizaţilor

-

iar cui i se deretică prin casă caş a-ntâia din

folclor interpretat la sudoare

.

umbra muritorilor*

-

.

.

-

*puchinilor



club 27


cam jug să ridici scenografie peste ultimele 2 texte. şi aproape canapea să explici de ce faci un teatru dintr-o furculiţă încolăcită de banalitate ca-n pastele făinoase.
de ce resuscitezi ceea ce singur poate să moară. ce înveleşti de fapt în afara degerăturilor de conştiinţă.
.
uite puţin freestyle pe un blog ce nu-şi permite-un badge fiindcă-i molie, domnule, nu zi vechi.
.
dar noapte. păi întuneric facem de-acum încolo, de tot.
-
p.s. încearcă şi “cam jung să…”



extract din pliante (jazzazel 0.15)


4 martie

Cristian Dumitraşcu

visînd torenţial se-aprinde nici un chibrit

.

.

nu ţi-am dactilografiat eu în palmă cum să îţi

secţionezi transversal chibriturile* atunci

când poetul pleacă

mut din centru şi te

Laşi singur în orăşeanul de câlţi?!

.

cum altfel vei adormi cu lumina aprinsă?!

.

nu ţi-am zis tăcînd: să nu boţeşti întunericul din cutie nici

să îngropi fosforul la rădăcina cucuielor

tale. vei otrăvi ciocănitorile care te ţin

în libertate?!

.

fereşte-te de „omul” pe care nu-l bate

nimic la cap! şi-a cusut gura cu cerneală.

.

iar

pentru ca pixul tău să (nu) încapă (în)

subsolul în care dumnezeu, dacă nimereşte oraşul, îşi arhivează bolurile de orez:

(poftim epidemia unui scuipat)

.

:de la primul arătător elisabetan (rizea) – citeşte dom’le în palmă!! şi

până la trapis(t)mul degetului mare vei arde românia

literară (’68 – ’89) sau

.

spitalul de Nebun.

.

.

.

* se va utiliza o venă mai ascuţită de prin casă (vezi mâna anticomunistă/dreaptă)

„” beniucul



Crăciunul după Enola


de la faţa locului: Fanii bon jovi primesc zece etaje, ăia cu guns n roses o funie, cei electrificaţi la ac dc o lamă.  Înţelepciunea spune şi spune bine că de la gifts from enola încolo supravieţuieşti. Tu fă matematica şi dă mai departe băi chitaristule.

.

a doua zi: aici au năvălit teutonii peste tastatură, fanii în general n-au nicio vină deşi cadourile împărtăşite aseară în mulţime au fost…

.

add on: urechile încă mai ţiuie (aşa-i), mezzo de toată lipsa banilor până duminică

.

explicaţii: noi am răsfoit topul bon jovi dat în wichend pe vh1 ce-i drept doar latura cu trandafirii pe saltea ikea din motive de igienă a sentimentului pre adolescentin (clasa a treia apoi a patra); considerăm dansul axl bălăngănit al neo hippioatelor cel puţin subiectul unui posibil vis erotic; cu ocazia unor neuroni electrificaţi şi transpiraţi am organizat un moment artistic de înaltă tensiune auditivă utilizînd thunderstruckul de la donington (live). seara înainte de culcare mustrarea de conştiinţă şi pluş e întotdeauna bon iver primul album.

deci nu-i părerea unui monstru ci a mediocrităţii şi nu şi-a  închipuit cineva că vorbim altfel decât singuri. da, am avut şi o tentativă de metafizică a degetelor prin chitară.

şi totuşi, ca şi jana, papilele nu mor se transformă. hai în cor, cu toţii: se transformă! deşi în cazul formaţiilor de mai sus moartea e cel puţin necesară.

(papilelor băi nene)

catalogue khomeiny twist din partea casei, la toată lumea