January 28th, 2012
Plou(ă)
un om avea o pâlnie
și douăzeci și șapte de ani
stătuse la capătul “găleții”
unde
nu mai poate
despărțind marea în roșie
de unde
barba face, rușinos, dunele în prund
.
era timid pe lângă fusta
morții îl necăjeau cu ce se îmbracă
păi sârma curților mele
are cârligele, pe rând, arate în
dimensiunea umerilor sau a șoldurilor sau
a degetului mare
nu există fetru nici instrucțiuni
pentru vreo spălare automată
.
vei muri dezbrăcat ca tăciunele
dar cu umbrele curate
…
(un om avea o pâlnie
și douăzeci și șapte de ani
stătuse la ecuator)