a plecat să ducă gunoiul şi
nu s-a mai întors
pe tobogan şi-a dat duhul cu gura-n jos
cum faci cu sacul menajer: să nu-ţi superi vecinii
să nu chinui femeia de serviciu
.
avea mărunt prin buzunare să nu
dezamăgească “trecătorii”
şi un dop la piept să
fie cărat cu pet-urile
.
s-a făcut curat în casă.
cercul ninge
l-au percheziţionat de smocurile ierbii şi, cumva,
vreun pumn de apă
dac-ar fi avut la piept sau în şosete dosită
lucerna?! doamne! oare ar fi putut ascunde bulgări pitici
de sare ştiţi dvs. unde…
.
dezbrăcat, niciurmă.
.
au chemat un locotenent s-administreze mirarea:
pielea în jurul gâtului înşira snobismul unui
bibelou. şi totuşi febra lui musculară se putea frământa, pusă
la cuptor şi crescut tot ogorul, arat, din spate.
“avem de-a face c-o scenografie, snopiţi jobenul în…”
.
s-au întrerupt urechile ciulite de ochii lui împachetînd
să viziteze cealaltă emisferă a capului
fără picior de microfonie genunchii au anunţat în cor
cum moartea organizează pentru albastrul turist al privirii lui
un tur imediat. gratuit.
.
tremura şi kaki-ul generalului ce nu primise încă
vestea
n-au îngăduit sângelui strâns încă vestă în jurul coastelor
să se deşire, s-a bâlbâit: “au u top si ie”
.
stropi organizaţi imens de o ploaie barbară au alungat
sau ucis pământul minor rămas în plug, pe grapă
pe sub tivul unui nailon ţesut cort de 4 soldaţi cu mâinile ridicate în
absenţa rugăciunii o retină a doctorului s-a nămolit în metalul tot mai
dezbrăcat de nori în timp ce cu cealaltă nici sprâncenele oricât de sus
nici ridurile oricât de-adânci nu puteau desface niciuna din cele patru ferestre
ale jugului
.
de gâtuirea inimei!
bildungs romance-urile de genul acesta încep prost. de multe ori socoteala din sân (scuipi a cuşetă de bun simţ) nu se potriveşte cu piaţa unor săt măreni deschisă spre vizionarea filmelor de audienţă neîndoielnic cretină deşi populaţia transportului respectiv se odihneşte. nu-i bai, te-ndrepţi cu o cultură muzicală haotic autistă spre ceva. nu ştii exact ce, nici dacă, însă pelerinajul îţi va permite cel puţin alura de smintit dacă nu chiar un zaheu a duzină (suvenir la drumul mare). în fire.
.
chiaun, sau cu-n stomac pregătit mediocru spre deservirea intestinelor cfr dintre care obrazul gros rămâne omul, o iei la pas spre centru. faci o pauză, acum, nu atunci să reciteşti prima deflorare a timpanelor atât castrate în sus şi-n jumătăţi. şi-atunci ziceai că-i a trişa să cânţi ce-ai pitrocit acasă, fă bre lectură publică din scrisul pe loc. s-a produs şi jazzazelul din părinţi confuzi sau banala experienţă supra terestră: am alergat în urma locală şi online a unui jazzman, convins fiind că învăţatul de saxofon e ceea ce se numeşte.
..
am izbutit să las timpul să treacă şi m-am înrolat fără bunul simţ al biscuitelui la ceaiul camaraderesc al nicăieriului de-atunci (copt demult dar na). aparţinînd păpuşarilor de spaceway inc. şi toate celelalte planete asupra cărora nu calcă picior de om ci de transformarea acestuia. în fine.
…
relele unor absenţe scabroase la blurt sau legendary pink dots aveau până la urmă să se răzbune nu ca în fotbal când înscrii ci ca-n matematică când te circumscrii unei mirări: simplu’ ca punctul cardinal, organizatorii construiau statuile (şi drumul) a două monumente iar cine se-aseamănă i-adună şi pe cei bătuţi cu leuca ignoranţei. Aşa am aflat, aşa s-a deplasat oricare centru de greutate al ultimelor luni în concertul acesta:
despre care puţine cuvinte înregimentate a dicţionar pot spune ceva. am stat pe jos, ca-ntr-un ritual şi îi spuneam cheliei că tot ce-ai deasupra deşi nu chiar accesibil, ca-n biserică, transformă şi cele mai ale noastre urechi. eram mediocri mai puţin prin prezenţă.
ne-ncolăcisem de-acest concert cu gândul să pescuim o dată şi pentru toată udătura timpanelor acel moment în care auzul se individualizează nu doar ca ovar ci ca principiu eolian de întreţinere a sinelui. tot curent.
vibrau aceleaşi idei de viaţă paralelă între misticism şi melomanie.
…
ştiu spinările dumneavoastră acea senzaţie de lift montan pentru cu totul alte simţuri profitoare de pe urma herniilor posibile la aşa balast cărat spre-o petrecere la cota 1800+ auto finanţată prin sărăcie. ei bine pe cât de cocoşat în emoţii am urcat ceea ce pare snobism (loredanaaaaaaaaaa cum n-ai venit să ne bloguieşti o recenzie) sau restricţii în zona gardului la bălăceanca pe-atât de metamorfozaţi am coborât “kremlinul” ca Anastacia (din desenul cu acelaşi nume) spre Paris:
5. nu ştiu cum să-i zic. reascultat am râs de mine însumi ca de-o răsuflare chinuindu-se să bată la uşă. nici măcar alizeu, nici măcar un foehn care să-şi documenteze pletele înainte, nimic dom’le.
PETER BROTZMANN şi-atât (cu umlaut): peter-brotzmann
6. ospitalitatea crâncenă în cel mai surprinzător sens al cuvântului aflată în posesia acestor creatori ardeleni de “evenimente incomode”
7. senzaţia unei înalte mediocrităţi (proprii şi personale, pentru drepturi de copyright n-avem secretar de redacţie)
.
.
8. “it is..” o percepţie infantilă asupra unei tentative (numită şansă) de FM, ne-ar plăcea într-o zi. radio.
nu ştiu să scriu despre muzică “that, as you know, is a stupid question”. deocamdată vocea domnului Brotzmann îmi apare şamanică. o să rămân prin preajmă-i, ip-ul e deschis de la 10 la 18 pentru reclamaţii, sugestiile ni le facem singuri.
(”paranteze”)
scrisul ca free jazz.
freedom is…
(never to be broadcasted)
a fost frumos. nu s-a înghesuit nimeni.
din 14 exemplare mai sunt 12 disponibile. irelevant. senzaţia în sine e plăcută şi mai ieftină (mult) ca
sunt cel puţin 5 greşeli înăuntru care să nu permită (la o adică) asediul lecturii. ca-n constantinopol. dar se poate rămâne necucerit. ca suport de pahare e o carte pe cinste cu condiţia să se bea în bibliotecă.
cele mai multe detalii din păca(r)te: http://www.facebook.com/people/Internautism-Punktro/648403211
următorul concept se numeşte: pan gaz.
nu ştiu cine am fi preferat să o citească cel mai mult: Pessoa sau Ce… ce blasfemie, doamne, cum să-şi piardă cineva darămite ei, timpul. poate doar pentru că dumnealor îl au definitiv. deci au citit.
suficient.
mulţumim!
se poate desfășura o excursie dintr-un punct mort a (oricare dintre locațiile previzibilelor noastre absențe) într-un preaplin rond B unde textedogma vor fi (probabil) reconfigurate astfel cât să pleci și mata acasă înduhovnicit. stai jos, DOI! când ți se explică unicornu’ bre înseamnă că te spovedești dar fiind orb n-auzi!!!
Afrim Mix, Vîlsan Standfloor (outstanding) Speakers
.
concluzie (sfârşit supra terestru):
Un pahar de zăpadă înainte de culcare şi gura de calciu va îngropa cordonul ombilical prin propria (oro)geneză.
o casă se întoarce
peste umărul soarelui
şi pragul morţii nu
.
mai întâlneşte
fruntea
..
geamurile se calcă
…
fără abur
(doar cu fierul)
cultura muzicală a sub(re)semnatului nu depăşeşte în anvergură, glet, şpăgi sau piatră cubică un PUZ înghinal limitrof ICR-ului din dotare de la conducerea căruia nu am destituit, încă, camarila microorganismelor pubiene. c.n.p.-ul meu ascultă Edgard Varèse din probabil snobism. şi mă rătăceam într-o bună zi, luată la întâmplare, prin NoMansLand oprindu-mă într-un moment TÉ zero (cam cât o bulină roşie a unui nagasaki la after (war)school) deşi afară erau zeci de grade scoase la produs pe centura oricărui termometru, iar ipodul se afla, ca ecran, tot pe 25 octombrie (fişier 9759 a); mă opresc, zic, să-mi dezleg şireturile întrucât gândurile îmi pozau aiurea şi riscam să nu mă împiedic de “Existence of Eloquence Is” sau. m-am prăbuşit de urechi spre burta inimii cam pe unde îţi poţi naşte proprii părinţi sau, mă rog, joci şi tu o frunză pe viaţă veşnică. am început obiceiul, de a nu începe bine un lucru, cu bine şi, ca de obicei, documentarea în ceea ce priveşte trupa TÉ s-a oprit sgt. adică singură. ale naibii epifanii, se cască singure una pe cealaltă. n-aş prea mai vrea să vorbesc singur decât în ideograme. desigur, hayabusa unei singurătăţi n-o poate călări oricine. să mă las, totuşi, imbecil deoparte.
- .. -
handnotes:
- (je) ureche auditivă instinctuală pe principiul erecţiei, nimic cult, organizat, spre senzual senzual. un timpan călare pe sunete precum carcasa bădăranului pe scorbură.
- mixtape: “mă opersc să-mi leg şireturile” şi punct întrucât ar trebui să se înţeleagă că nu poţi asculta ceea ce se întâmplă acolo (probabil mai multe piese TÉ aprinse una de alta cu abilităţi de florar) nepus la punct.
- revin.
(nu mi-am găsit încă scaunul potrivit şi nu scriu niciodată de-a-n picioarelea. să ştergi un an de zile neuroni la fund nu e ca şi cum ai îndeplini pişoarul. o colecţie de pampărşi, deshidrataţi între timp, s-a perindat prin pudra a trei concursuri de debut avînd pe rând c.n.p. urile: “Al treisprezecelea rând de coaste”, “Loc de veci de joacă. Cimitirul mandarin”. Pe buna dreptate a geamului deschis am înfrânt isbn-ul fiind răsplătit cu un ciudat manuscris înscăunat ca şi cartea anului pe budă. În prima zi de ascetism, când oi găsi două-trei clipe în care să nu mă constipe diacriticele, sper să fiu prima încercare de scriitor român care să debuteze cu o… antologie. Într-o pustie a patericului egiptean unii servesc boabele din balega de cămilă. Sper să le regăsesc la relectură, să le vând unor tuaregi din lumea a treizeci şi treia şi cu banii uscaţi în batistă să ridic ca hologramă Monumentul (turcoaz) al Hârtiei Igienicului Necunoscut. Rămân totuşi dator citit unor personalităţi ce au avut bunăvoinţa lecturării grăunţelor (culese la imaturitate) explicîndu-mi într-un fel nota de plată, subtitrînd bacşişul. Cronologic despre ilogica celui de-,al treisprezecelea rând de coaste copt sub cenuşă înainte de vremea locului de veci de joacă inaugurat în cadrul ansamblului muzeal Cimitirul Mandarin, au grăit:)
.
“Am cetit cartea dintr-un capăt până mult după capătul celălalt. Se aşează bine, îi poţi da drumul fără emoţie. Ai porţiuni stranii, adică adevărate. Eşti talentat, fără îndoială, singura capcană ar fi o sterilitate care ar fi efectul ludicului dus la limită, peste limită…! Fă-i cuprinsul. Sunt convins că eşti de publicat, fie şi la Ca(…) Tu ai cetit Virg(…)? Nu pune prea multe puncte, puncte, lasă spaţiu alb mai bine, cititorul de poezie înţelege câmpul alb dintre cuvinte, dintre versuri. Acolo pasc inorogii iarba de plastic. Am pus vreo două variante de titlu în faţă, mai propune şi tu. Până mâine să vii cu titlul tuns…!” - AAG
..
“Eşti prea glumeţ. moşule, inclusiv în poeme. Încearcă să te foloseşti de umor ca şi cum ai face altceva. Altfel, devine obositor. În poeme, umorul poate (şi eu cred că şi trebuie) să fie prezent — dar prezent, nu strident. Scuze pentru observaţiile astea, poate că nu ar fi trebuit.” - IT
…
“La poezie, nu s-a acordat niciun premiu.
Regretăm,
Simona Kiselevski
Secretariatul Editurii”
….
“V-aş recomanda genul dramatic, dar nu pentru scenă, ci teatrul radiofonic” - o altă voce
…..
“E şi construcţie şi experiment şi nemulţumire. Dacă la vârsta asta nu eşti nemulţumit, eşti mort! Dar faţă de violenţa fracturiştilor, CA e un copil de cor bisericesc. Poezia lui e perfect cuminte. Aş spune că nu e oximoronică, ci dialectică. AAG mi-a luat-o înainte şi a folosit un cuvânt cu care aş fi vrut să rup gura târgului: stângăcie promiţătoare” - Radu-Ilarion Munteanu
……
“(…) e o aluviune textualistă mai aproape de generaţia ‘80, decât de cea douămiistă, acolo şocul vine din altă parte. În grupajul pe care l-a citit, CA are substanţă pentru un viitor volum de versuri, după care va trebui să schimbe formula. În ansamblu, îi dau o notă foarte (…)” - Tudorel Urian
…….
“(…) plăcut foarte mult acest poet, e una din cele mai bune lecturi ale cenaclului. Prin asemenea prezenţe, cenaclul are o utilitate imediată: apar autori publicabili. Deşi primul poem porneşte cu o greşeală gramaticală (<aţipisei>), apreciez talentul vizibil şi capacitatea lui de construcţie, coerenţa de-a organiza cuvintele într-un sistem, cu deschideri multiple, care te fac să simţi nevoia de a reveni. (…) Deşi are instinctul cuvintelor, poetul nu se joacă, le dă o sistematică (semantică?!) pulsatilă. Această îndemânare formală are, însă, riscul de a menţine poemul la suprafaţă, ca dansul din picioare al unui boxer în faţa adversarului, în timp ce publicul aşteaptă upercutul la ficat. Îl felicit (…) sper să-şi publice versurile în volum şi îl invit de pe acum la Concursul de debut al Editurii (…) Până la 35 de ani, are 11 ani înainte să tot depună manuscrisul la concurs.” - Daniel Cristea Enache
….my personal favorite….:
“Poeme cu anumite calităţi metaforico-discursive, dar cu exaltări naive. Pe ansamblu, încă neprofesioniste.” - juriul Unicredit ( Paul Cernat, Marius Chivu sau Liviu Papadima ?! )
………
“Nu te-au premiat? Dar au avut dreptate, tu eşti mult (…) Sau mai altfel. Sau mai al tău. Sau fără noroc. Sau fără vestă reflectorizantă. Sau mai pieton. Sau mai coştoboc.
C, C, unul dintre primele mele texte publicate se (…) Şi de atunci mă ascund după (…) pe care le- (…).
Fă la fel. Sau nu face la fel. Eşti aşa de liber…….!” - Adrian Alui Gheorghe
În loc de plm:
- poezie profesionistă vs. sonata din frunză;
- cartea e mediocră (disponibilă în format online doar alternativilor), nu poţi ambala o balegă în marţipanul tortului cu fructe de departe de casă doar pentru că ambele conţin sâmburi;
- posibil să mai fi scris despre. e un/o “personal failure” dar pe măsură ce trece timpul spaţiul dintre retina oglinzi şi propria-ţi ceafă se relativizează;
- ideea de carte publicată e fals-viticolă (struguri) în sensul oţet al cuvântului fiindcă sentimentul trebuie să fie relativ plăcut;
- dacă se poate inventa o “generaţie a sfârşitului literaturii române” atunci tot dadaismul spre bine!
- candoarea textului despre care nu s-a vorbit;
- splendoarea de-a nu pricepe ulterior mai nimic (la relectură);
- alzheimerul propriilor metafore;
- last best poem read (better than almost anything you’ve ever dreamt writing):