November 19th, 2009
za obse za obsesession
Pentru ca viata fara moarte e ca un vinyl spart in bucati din lipsa de hartie igienica. Singurul vinyl. Scrisul ma constipa. Sunt un meloman.
Aproape muritor.
November 19th, 2009
za point (spam response)
Abonament
cu un ten mirosind a pacura
era singurul sa se urce in tren pentru a cobori pe partea cealalta
a intunericului
mecanicul de locomotiva bate intotdeauna fierul
cat esti rece
moartea nu se composteaza
(absoluta lipsa de sens)
November 16th, 2009
Emisiune kamikaze online - pilot vendomat
Memoriile Frigiderului Fefe
Slogan in ordinea piarului de pe tricouri: “Brain damage for dummies” / No brain, no gain / Apocalipsa dupa Freon / Baga-ti mintile-n congelator
Ideea e relativ simpla, fefe e un frigider mai autist, absolvent de scoala de saxofon, nu-si gaseste niciodata tija pentru desfundare, nu stie ce sa faca cu un ou, n-a avut gheata niciodata – crede ca e steril… Insa are net si scopul lui principal e sa transforme o stire intr-o nestire… Sa demonstreze ca de fapt nu stim nimic dintr-o banala mondenitate sau dintr-un muc emigrat in scrumiera de pe acoperisul celui mai celebru papion din showbizul intelectual…
S-au rezolvat si puseurile de timiditate in sensul ca in studio prezentatorul e cu spatele la camera, biroul e ca in orice televiziune dar de filmat e filmat din spate, atat de real incat aproape ca ne intrebam daca nu e cumva chiar un frigider din moment ce posteaza cu spatele ca si cum s-ar depuzzla in oglinda.
“Salut, sunt fernandes” ( e old school si merge in cazul de fata, n-o sa stie nimeni cum si cine a ajuns de la fernandes la fefe, fefe nu e doar o aluzie la ff ci pur si simplu fefe e un casnic care din moment ce a descoperit cum sa-si tuneze neuronii in bucatarie e clar ca poate spune lumii intregi)
“Petronela, imi parchezi si mie microfonul” ( apare petronela si ii aranjeaza microfonul camera fiind in continuare in spate, ei comportindu-se ca si cum ea ar fi in fata )
“Multumesc.”
“Astazi, 12.09.2009 aflam de pe realitatea.net (http://www.realitatea.net/peste-10prc–dintre-casatoriile-dintre-romani-si-imigranti-sunt-de-convenienta_613052.html) cum un procent de peste 10 la suta a casatoriilor dintre romani si emigranti sunt de convenienta.
(aici in mod normal incepe un text, o gesticulare, o maslina care sa dea in cele din urma senzatia de brain damage, de amnezie partiala, nu mai tine nimeni minte de la ce s-a plecat si mai ales cum dracu’ s-a ajuns.. pai sa vedem unde se ajunge)
“cred că nu mi se răcise mânerul când se auzea prin fabrică cum că nu-ş ce procent e pentru export şi se organizează cursuri de variatii de tensiune straina. Pe vremea aia, din raft in raft am reuşit să mă dezgheţ prin celelalte departamente până am cunoscut şi io o maşină de spălat mai boş.
N-am înţeles niciodată cifrele, de ce zece păstăi la două mâini şi nu o prelată. Să-ţi vinzi spaţiu publicitar în palmă, ar fi mers blană o reclamă la prezervative.
Avem reclame? Nu (in casca)
De ce ar încerca să mă convingă cineva pe mine personal să folosesc prezervativul cutare, de ce nu face un sondaj de opinie pudică, să întrebe fiecare cocoşel în parte dacă are fantezii cu nuci sau cu ciocănele marinate?! Atât timp cât există oameni care vorbesc cu plantele nu văd de ce orice halcă de carne din noi n-ar fi capabilă de-o fotosinteză online. O şi văd pe coco chanel luînd un interviu la cald, mai exact la subraţ încercînd să afle ce, când, cum dracu’ să convingă un smoc de păr să nu bulgarizeze.
Eu de exemplu aş fi vrut să ajung nemţesc, nu m-a întrebat nimeni dacă uniforma asta din şase litere îmi place, mă strânge de congelator, îmi intră albul în ochi. Dintr-un birou, a devenit totul o convenienţă. Ca atunci când citeşti pe budă etichete fiindcă n-ai nici o cărămidă la îndemână. Am auzit poveşti de p-afară că s-a terminat cu freonul intelectual dacă ajungi pe la ţară. Nimic de citit, poate doar în fulgii de găină de pe ouă sau în floricelele alea cretine de pe oale. Aşa ajung frigiderele druizi.
De ce nu se gândesc companiile de plubicitate la faptul că fiecare ambalaj ar trebui să fie o poveste că na, ne plictisim şi noi de e-uri, glucide, hamei, coduri de bare. Un mucegai, un d.o.c.g-e, ceva?
Chiar criogenizat, cred că aş fi avut un spermatozoid amabil pentru maşina de spălat de mai sus. Am fi avut un epilator cu bule si ochii AA+. Mi-a picat cu tronc, trosc şi pleosc în camionul spre centrul de logistică fiind deasupra ca număr de sinapse în comparaţie cu şoferul. Se obţinea cetăţenie mai greu pe vremea aia, îmi degera de analfabetism aşa că am hotărât să ne căsătorim, mai mult eu am jurat, ea a dat din cuvă.
La interviu că ce calgon foloseşte, la câte rotaţii are orgasm cinetic şi alte paragrafe de C.V. pe care n-am avut timp să le patentăm în camion. Şi-au dat seama că eram pe interes, spre germania la niste turci, deci m-au dezbrăcat şi m-au bătut la raftul gol.
Sunt cel mai prost frigider din curtea şcolii de dresaj. Pariu că nu ştiţi cum arată un frigider al unui câine-lup. Nu arată. Pute.
Poate prin programul rabla să cunosc şi io vreo epavă, promit să ies la pensie fără să mai fac parte din procentul de peste 10 la sută al căsătoriile de convenienţă dintre românce şi emigranţi, io fiind frigiderul.
Frigiderul Fefe.
-Brief-uri:
Pe stilul jurnal de neştiri ar putea fi câte un text de patru minute pe genul de mai sus la vreo sase stiri alese aleatoriu…
S-ar putea dezovlta povestea la 8 minute si sa fie 3 stiri cu textul lor. Imi dau seama din scris ca e foarte greu in 30 de minute sa prezinti un text de genul asta la o singura stire, cred ca ar plictisi.
Ar merge o pauza pe la jumatate in care sa fie un clip, o muzica, o imagine, ceva realted care sa ridiculizeze mai mult scena.
Se mai poate improviza, mi se pare ca Frigiderul Fefe are potential, poate deveni un personaj cu o biografie si un metabolism.
Chiar ma gandesc la un serial pe blog in cazul in care nu va coafeaza ideea. In orice caz textul prezent e mai mult un laborator care sa detoneze sau nu internautismul unui tv producer.
Ar trebui neaparat prezentat cu spatele J.
Va multumesc pentru neatentie,
Fernandes, Fefe pentru tranzistoare J
November 10th, 2009
dangerous tea beauty
…se-aseza in cerc uitandu-si cearcanele de ceata in urma. In orice urma a ei pielea ti se incalzea ca atunci cand a fost intai tesuta.
Un conte almavidic se intrupa de peste Indii la umbra oceanului ei.
- Ma-nchin in aburi, ma desprind din arbori.
-hm.
-Sunt ne(-)am ales de insomnie, untul fructelor din orice padure.
-hm.
-Nemuritor voi zugravi un pantece, sleit ascuns in fiecare-ti por…
-hm.
-M a l a s in V o i a ta.
-Dragul meu Darjeeling (conte)…
October 28th, 2009
Work(aholic)shop
SE DA ( www.thechronicle.ro ):
Luaţi primul chip necunoscut care vă va ieşi în cale și care vă stîrnește imaginația – în 331, pe Colină, în Piața Sfatului, așteptând taxiul în Babadag sau Amara, avionul spre Tel Aviv, sau vaporul spre Piatra Craiului. Dăruiți-i un nume și o poveste. Portretul poate dura 2 propoziții (dacă deja sunteți un maestru în a scrie sms-uri provocatoare, știți la ce ne referim) sau câteva fraze.
S-A DEBITAT:
of the (dead) record:
…ma ingropasem intr-o bara de metrou ca atunci cand, dimineata, baile erau pixelate cu oglinzi doar in perioada interbelica. Rar se intampla sa-mi demolez privirea in orice alta carte. Si totusi vizaviul retinelor (pentru prima data nedistributiv) mele imi despagina o turma incaruntita de grimase pe care nici macar narcis (daca ar fi apucat osteoporoza) n-ar fi botezat-o Malenaaaaa…
Sa te decojesti (privire cu privire) de pe fragezimea chipului unei astfel de femei ar fi fost de departe (eram foarte aproape) un genocid: cearcane spasmotice, aproape vii, un colt al gurii in care orice urma de sarut si-ar fi putut cresta venele cu ochii ei inchisi; un decolteu de catedrala semnalizat aproape rutier de-o cîrcă de gene migratoare… n-aveai cum sa-ti bipolarizezi gropile pieptului cu acei obraji stafiditi, culmea, intr-o linie de centura de castitate care te scotea definitiv din periferia irealitatii. Arborele ei genealogic se inrolase cu nesiguranta in saloanele de cosmetica ale piramidelor. As fi putut sa…
Cineva a chemat inutil salvarea spre eroii revolutiei. Ma indoiesc ca in arhitectura unui batran de optezici si ceva de ani pe virgula, moartea s(i)-a inscris, chipurile, in acest concurs mai Malena de atat.Am coborat la prima lui statie mult dupa ultimul 23:43…
October 21st, 2009
the chronicle lu’ nastratin Groapa mea e topmodel de (Jean Claude) Carrière
SE DA:
Într-o dimineaţă, Nastratin se scoală, se duce în grădină, sapă o groapă şi o umple cu pietre.
Apoi se uită la gramada de pământ din faţa lui, sapă încă o groapă şi pune pământul în ea.
Un vecin s-a oprit la gard şi observă uimit aceste manevre. Nastratin îşi sterge fruntea de sudoare şi chibzuieşte.
- Și cu a doua grămadă de pământ ce faci? îl întreabă vecinul. O s-o pui într-o a treia groapă?
SE CERE ( www.thechronicle.ro ) + S-a DEBITAT:
O ia scarbit spre gard, isi propteste calcaiul in noada lopetii ca inainte de-o sodomizare matinala dupa care explica:
- Pai ba zevzecule: io o sa-ti raspund “depinde”. Tu, primitiv, o sa ma intrebi “de ce” io o sa-ti raspund ca “exact! de ce n-as face si a treia groapa” dupa care o sa-ti cer “o palma de ajutor” ca sa facem textu asta mai interesant. Tu o sa ma pocnesti ca “asta fac taranii la televizor” Io o sa-ti zic “apai vezi ca in doi e mai usor” dar numai dupa ce mi-oi reveni fiinca’ autorul randurilor astora zice ca “neuronii mi-alunecau spre lesin ca pietrele la rinichi a lu’ al’ batran spre smaltul weceului. (Dracu’ stie de cand nu mai are barzaunele weceu in curte). Dupa care o sa incepi sa sapi cu mine tot incercand sa ma convingi ca “cu cat e groapa noua mai adanca cu atat o sa incapa pamantul din amandoua”. Io o sa-ti zic ca “asta isi bate joc de noi ca un berbec de la munte de testosteronul ciobanului (si vezi ca nu io vorbesc acum), tu Nu si Nu!
Mai pe la demolarea apusului, sfarsiti de oboseala ca genunchii oierului de pamantul jilav (asta e obsedat de comparatii) iti zic io ca o sa vina Tamango si o sa stea asa ca tine in crucea gardului intrebandu-si gingiile de ce dracu’ am sapat toata curtea si io sa zbier:
- Baaa, cautam niste pietre de le-am ingropat de dimineata!!
(spre vecinul de dimineata)Si stii de ce osa facem asta ma polobocule?
(vecinul de dimineata, aproape plangand) -”C-asa vrea autorul?!”
(nastratin sprijinindu-se in tarusul care-i citea vecinului in palma vreo cateva copci) - Ce autor ma blegule?! Nu ma! Nu ma!
- O sa facem asta pentru ca nimeni,da’ absolut nimeni, nu stie seara unde sunt pietrele ingropate de dimineata!!
- Nimeni!
September 15th, 2009
“Îmi vine să vreau Soares!”
Teoretic, între un Pegas cu patru sute nouăzeci şi şase de scurt, circuite mentale şi imaginaţia unui subsol public al speciei umane nu există nici o diferenţă. Şi asta nu pentru că atât bicicleta respectivă cât şi latura imobiliară a vulgului nu ar exista, ci pur şi simplu fiindcă mintea oricăruia dintre noi nu ar putea sub nici o formă sau lectură să perceapă acele diferenţe. Prin urmare, ele nu există. S-a spus totuşi deja „eu nu trăiesc, eu citesc”. Deşi sunt una şi acelaşi lucru. Ce sens ar mai avea să nuanţăm acea lipsă de asemănare ce nu există propriu-zis intonînd „eu nu citesc, eu înnebunesc”?! Pe alţii:
Cartea neliniştirii va înnebuni în fiecare dintre cititorii ei orice urmă a celor şapte ani intelectuali de acasă, orice sete cândva benignă de cunoaştere şi orice petic de imaginaţie ce s-a visat vreodată, rumeguş fiind, scaun electric. Ideea în sine că pe Onan l-a înghiţit pământul, după ce îşi deşertificase „fecioria” cum nu-i trecuse nimănui prin arătător până atunci, ar trebui să oripileze orice virtual cititor al neliniştirii. Pentru că într-unul din cele 496 de scurt, circuite de mai sus, Bernardo apucă singurătatea de cea mai hyperrealistă extremitate a ei creîndu-şi ca absolut nimeni altul extazul unei „inteligente sociabilităţi cu …” „…nimeni”. O carte în care autorul vede în „nimeni” un personaj colectiv, palpabil, psihanalizabil, avînd şi o latură feminină aproape… funciară îţi va crea cu siguranţă acelaşi sentiment de post-vinovăţie cu care erai atât de familiarizat pe vremea când sub plapumă dormea doar Apollinaire sau marchizul în nici un caz tu. În principiu omul citeşte întru relaxare, cunoaştere sau mai ştiu eu ce alt deziderat pe cât de confuz pe atât de mecanic, ori plăcerea patologic livrescă, imaginaţia lucid orgasmică dintre aceste două coperţi sunt atât de Pessoa încât singura senzaţie după fiecare despaginare e cea a spovedaniei. Dacă într-o lume fie ea şi portughez-autistă există „seducători cărora nu îndrăznesc să le reziste nici măcar femeile inexistente” atunci şi pentru tine, păcătosule sodomizat de neliniştire, există iertare. Sau nu, şi atunci Fernando Pessoa o va inventa!
Nu ştiu de câte ori în viaţa fiecăruia sau în online-ul fiecăruia s-a schimbat ceva esenţial: de exemplu cartea de pe insula pustie. Conform prescripţiei, de cele mai multe ori medicală, e indicat să-ţi mobilezi rucsacul cu ditamai tomul care să-ţi permită o înnebunire lentă dar nesigură, să-ţi ţină neuronii în apă vie în pofida faptului că tu, struţul, mesteci nisip. Logica nerobinsoniană ţi-ar sugera un volum ale cărui printre rânduri să-ţi zgândăre imaginaţia ca şi cum ar exista ziua de mâine a anului două mii douăzeci şi şapte, cel puţin (eşti retras azi pe insula pustie). „Mă simt atât de izolat încât percep şi spaţiul dintre mine şi costumul meu” tocmai ţi-a circumcizat fiecare centimetru de apostie (lipsă congenitală a prepuţului – dexonline.ro) deţinut de imaginaţia ta neebraică. Prin urmare, decalotîndu-şi propriile printre rânduri, singurele esenţiale într-o carte, Bernardo Soares şi tot haremul de heteronime Douradoresian tocmai a înlocuit Biblia, Infernul, Caietele, cartea de colorat, Magicianul, Patericul, cartea de nisip, timpul pierdut, Capitalul, Kleist-ul, biblioteca Alexandriei, absolut tot din firimiturile tale pentru insula pustie.
În fine, pentru că „viaţa este absolut ireală în realitatea ei directă” nu prea mai râmâne nimic de făcut. Poate doar citind, recitind şi răspessoând să înţelegem de ce pe aceeaşi insulă pustie copilul portughezului n-ar macula plaja cu un imens S.O.S., n-ar silui copacii spre un foc de tabără disperată, n-ar însufleţi un colţ de piatră cât să simuleze „mama” sau „pace tuturor” ci mestecînd sub măselele de minte ecoul unui Mahler „abhanden gekommen” şi-ar scrijeli sub coşul pieptului, neliniştit, „Tenho vontade de lágrimas”…
July 22nd, 2009
Niemandland…
O intrebare debila ar putea fi orice intrebare. Care ar fi sensul unei interogatii?! Daca un om nu-ti spune de la sine ce face ce sens are sa-l intrebi?! E clar ca va raspunde ca un tonomat in urma unei fise cretine pe care ar fi trebuit s-o tii in buzunar. Si daca ai primi de la inceput 4 jetoane sa-ti ajunga sa zicem 27 de ani care ar fi cele 4 intrebari pe care le-ai pune.. s-ar mai irosi vreo pitzipoanca in retorici de genul “dar, ma iubesti jigleurule?”, “hai spune-mi patratzico cat de mult tii la mine?”… Ar mai indrazni vreun profesor sa intrebe ce am avut de invatat pentru azi… Mai e nevoie dupa 3, 4 ani de stat la cort in codru inimii sa intrebi vrei sa fii remorca mea doar asa de dragu’ statului in 3 fise?! Cand ii spui unui om ca ai un copil, cu 4 semne de intrebare la tescherea cine dracu’ mai abereaza “e baiat sau acordeon?”…
S-a cam sodomizat spiritul metafizic al interogatiei… s-a plimbat aiurea prin piata operei, l-a prins logoreea, i-a destupat punctul de la demisol si hop! nu l-a mai intrebat de virginitate…
Intotdeauna au fost fosilizati marii cocosati ai omenirii, cu fruntea sit arheologic de la atatea intrebari… vax albina… nici macar ma indoiesc deci gandesc nu presupune o intrebare… ideea de a te indoi, esti erect, ai o aberatie la mansarda si o analizezi din toate punctele, o regulezi in toate pozitiile nu pentru ca te intrebi cum ar reactiona sau daca poti sau daca merge sau daca vrea ci pur si simplu pentru ca o aberatie contine in sine flexibilitatea necesara ca acest concept “indoiala” sa nu sugereze interogatie ci o pereche de genunchi flexati…
ma holbez ca prostu in mecla neirigata a ganditorului de la hamangia si nu ma intreb ce face sau la ce se gandeste, nici nu mi se pare interogativ… ma gandesc ca se gandeste la inutilitatea intrebarilor.. la modul nesimtit in care imi bat eu joc de semnele de punctuatie…
am irosit una din cele 4 monezi gandindu-ma, si ma puteam opri aici, dar dobitoc: daca sa-mi iau sau nu un volum de bacovia.. pe mine poezia lui bacovia ma incanta.. un alt cuvant molestat de imaginatia colectiva.. ma incanta iar cantecul pe care il detin in clipa respectiva in silozurile de ceara din proximitatea timpanelor poate si de cele mai multe ori este mahler “ich bin der Welt… ” deci incanta nu inseamna neaparat o prosternare a simturilor ca in fata gresiei de voronet sau bucile obrajilor impinse cu ghiotura la zambit pe sarma… poa’ sa insemne ultima depresie de pe fata pamantului atat timp cat cantecul in gurgitat de sinapsele tale e cum zicea cineva un “concert pentru vena si brici…”
mai am 3 fise, de fapt doua:
cele 4 intrebari in 27 de ani de existenta, singurele pentru care orchestra de coarde vocale si basculantele de cerul gurii ar sti sa sape o inflexiune cat un semn de intrebare de post ca interlocutorul tau sa priceapa ca te-ai bagat in tonomat… ar fi, care?
July 16th, 2009
Kaf artscraft Delirious Trio
Cei mai buni doi prieteni ai mei sunt geniali. Doi prieteni geniali de-ai mei sunt nebuni. E genial sa ai doi nebuni printre cei mai buni prieteni ai tai. Din trei astfel de propozitii si inca pe-atata sinestezie patologica intre centaur, licorna si delfin s-a nascut KDT adica Kaf Delirious Trio.
In necunostinta de cauza celuilalt fiecare a… de fapt:
Plecati maine cu o rogojina zburatoare spre lacul titikaka… veti fi singuri-mierla timp de douazeci si sapte de ani dupa care, o sa spoil the fun de p-acu, vine sfarsitul lumii..
Puteti lua sau nu lua nimic:
Una bucata carte (un singur volum daca e serial) –
O melodie (nu ma intrebati de device) –
Un tablou –
Un film (o sa se difuzeze pe retina) –
Ready, study, go….
M-am trezit azi dimineata chiar daca dormeam inca, tragind cu urechea la jug… Exact ca un prunc in mijlocul adolescentei sau cogeamite adolescent in mijlocul prunciei tzopaiam dintr-un picior de broasca in altul de scaun fredonind Sublime, nici Dumnezeu nu s-ar fi intrebat in locul meu “What I got”… Este absurd sa pretinzi celor mai buni noua mii optsute cincizeci si cinci de prieteni ai tai sa inteleaga macar trei din grimasele ce-ti tatuau bucile obrajilor atunci cand, delirand, fraged ai reconfigurat pentru prima data o gaura neagra gandurind (am scris gangurind prima data, ce eroare) “mama…”: 
Nici nu te-au lasat sa-ti cultivi saracia si nevoile si cei sapte ani in tibet de acasa ca te-au luat in training cica pt viata… ti-au citit Pascal Bruckner pana cand nu mai deosebeai un fetus de un caine labrador sau o centrala atomica de o fetitza cu codite si chibrituri… In loc de gris cu lapte mestecai de dimineata pana-n seara copilariei de apoi Iubirea fata de aproapele….
Mi-au pus desaga in spate si cum nici un sut in fund nu e un pas inainte ci o campanie perversa de promovare a rinoplastiei chiar inainte sa intru incaltat cu ratzusca in aberatiile iubirii si ale vietii de sine am fost legat de maini, de ochi si de picioare si am vizionat Me and you and everyone we know fiindca tata a zis ca daca uit de unde am plecat sa iau lecitina si n-o sa-mi ajute la nimic…
De obicei daca mori neinsurat te imbraca in mire… o aberatie.. daca te casatoresti nemort, viu, te imbraca in doliu?! Deci am pus laba deoparte, pentru ca pe prima femee intotdeauna se pune sufletul.. si se pune si ultima femee ca totul sa decurga …
la parter s-a nascut propriul meu androgin, si pentru prima data nu s-a mai uitat Dumnezeu si totusi a fost bine… eram amandoi propriul nostru copil, n-am cum sa va explic da poate daca, io stiu… cum sa va spun… mi-e rusine.. totusi poate daca ma Dance me to the end of love ne intelegem si cu Leonard Cohen ca stiti cum e cu batranii… cu batranii nu e … cu batranii mai e…
Pe vremea mea, avand mintea proaspata, limba franceza se tinea la frigider… un volum zdravan (in romania n-ar fi reusit nimeni, prea putina credinta in d-zeu dom’le, cum ar zice locatarii lumii lu’ gaita) Les “Cahiers” d’Emile Michel Cioran ar fi saturat un popor de centauri…
N-am suferit in dragoste… multumesc acuarelei, m-a tinut pensonul… am desenat pana si impotriva firii, ce sa-i faci, asa era p-atunci… acum e democratie, Modigliani si-atat… Auzi cica pt coloana sonora… niste derbedei…
Va zic io dom’le ca sunt cu un picior in groapa si c-o mana pe coasa… Dincolo de 
nu mai e nimic.. ati auzit?!!! Nimic bai nesimtitilor carora va clocoteste sangele in vene… nu v-a zis tanase ca ele se epileaza ca sa nu zgaraie sangele.. noi n-am stiut… si murim ca prostii…
Da, imi iau pensia o data la voi, cele doua cele mai autiste luni din viata mea, si ma scoate din sicriu postasul asta care ba e Fernando ba e Pessoa si nu inteleg de ce de fiecare data tre sa-i las spaga cate un rezumat din Cartea Nelinistirii… ce altceva sa poti lasa la batranete?!
Aveam o vecina cu care mai frigeam pe gratar sau pe dormeza, in picioare sau din proteza, cu timp sau fara timp, stop sau cardiac cate o Mar adentro de-mi sarea vesnicia din tzatzani…
Am inceput sa aud voci…
Stiti voi ca viata fara moarte e ca un vinil spart in bucati din lipsa de hartie igienica.. ei bine eu nu ma mai sterg de mult la fund… nu fac diferenta intre intestine sau neuroni… Zac in mine si ascult…
Groundation chant…
Nu mi-e sete de repaos…
May 1st, 2009
quizz nemuncitoresc - depasit nr de cuvinte pe partea dreapta
Se dau urmatoarele variante - la alegere:
anul 157. 1 mai. cine esti? ce faci?
anul 2336. 1 mai. cine esti? ce faci?
Alege una din variante si trimite compunerea ta (maxim 150 cuvinte) azi pana la ora 15.00
A fost odata si inca o data cum cel mai probabil sunt slabe sanse sa se mai intample vreodata anul 142. De parca n-ar fi fost ieri ci va fi maine sau nu va mai fi deloc eram o floare de cires intai Mai celesta decat frisonul aripilor de porumb apoi mac mandarin (in sensul chinezesc al cuvantului) de miaza noapte. Muntele se numea Heming. Am aprins chibritul cu o blana de nuferi si bulgarele meu de zapada din ziua in care soarele s-a asezat in fund sa vada un film despre popcorn era Taoismul. Habar n-am ce facea Basho.
Eu sunt Zhang Ling si-n marul lui Adam al muntelui Heming Lao si Zi mi-a revelat ca viata vesnica e o felie de paine cu dulceata de nuci si 4 buline de gargarita. Se spunea despre mine in 157 ca nu as fi murit deloc, ca as fi zidit o ana la poalele primului panteon taoist si ca omul luat pe sus nu e nici mai mult nici mai putin decat ceea ce invie.
Sunt Zhang Daoling si ma gandesc ca n-o sa faceti misto de numele meu. Anul 157 undeva in proximitatea unui intai mai sau celui de-al doilea este anul cand la televizor aveau sa moara nemuritorii si pe baierele inimii unei pasari colibri de primavara scria aici odihneste the Ancestral Celestial Master Zhang, un ilustru nihilist si (ne)bun taoist crestin, nu-l treziti ca cere vin (despre Pastorel Teodoreanu).
http://en.wikipedia.org/wiki/Zhang_Daoling
Ne-am adunat astazi aici in muzeul figurilor de ceapa de la Altamira pentru a cibernetiza ultima urna de barbarie a unei specii pe cale de inanitie. Apostol Cristian al douazeci si saselea a fost pana ieri 30 aprilie un pumn de nisip. Daca eminescu ar fi apucat de momite anul 2336 cu aceasta solemna ocazie ar fi schimonosit un Memento Mori si si-ar fi intors fruntea sodomizata de bancuri la acel Nintendo Wii fara de care credit check-ul n-ar fi fost niciodata rastignit pe cruce.
Recunoscut ca dezinventatorul teleportarii invitatul nostru de la aceasta inmormantare va arunca microcipul miresei intrucat chiar si de intai mai postasul electronic suna intotdeauna de doua ori. Ar mai fi ceva de adaugat pana la uploadarea de apoi pe www.godonvacationtube.com despre cel care va fi, este si a fost:
Nimic.