(din) PUZ-ul gândirii


opreşte puţin iapa să nu curgă inorogii

într-aici; ştii dimineaţa aia când călăream

robinetele s-a spart cerul ca un

vânt şi toţi îngerii învăţau ulcer

.

pe mine apometrul m-a

împins (fiindcă învăţasem între timp să sar calul). s-au sinucis toate

broaştele la momentul respectiv şi-

am rămas încuiat:

.

oac!

.

inima se dă prin răză

toare numai în textele proaste > aci, la umbra detergentului

, atriile, dar mai ales lipsa ventriculelor, au fost redecorate în

mici studiouri interogative avem

poliţie politică care prin

diverse tehnici de tortură şi

pluş obligă hemoglobina să-şi recunoască albastrul

din obraz: tu a cui eşti mă?!

.

eu sunt măgar şi detest sucul

de morcovi

locul meu se găseşte de cumpărat în

orice piaţă care comercializează

.

neoameni.

..

să nu le dai urechilor!

să nu mă spui cirozei!

….

să nu-ndrăzneşti pe lup!

…..

să nu ţipi niciodată în prezenţa

diacriticelor!

……

să nu caşti cerul gurii!

…….

să nu înoţi în interiorul prizei, eşti

oricum împotriva curentului!

……..

să nu abaţi!

………

nu lua absolut niciodată prenumele infarctului (numele preinfarctului) în afara

deşertului!

……….

să nu-i congestionezi arterele! fericirea ei, pedalează.

………..

să nu lucrezi în fabrica de urme!

……

să nu te numeşti!

să nu faci mizerie (decât) la tine, în pancreas!

……

să nu sughiţi pe stomacul gol al lunii pline!

..

să nu te uiţi în oglindă ci de unde ai plecat! (memoria are ochi doar la

spate)

……………

să nu scrii tâmpenii

am zis să nu scrii tâmpenii

nu scrie mă tâmpenii

de ce scrii tâmpenii când eu spun să nu

scrii tâmpenii?!

de ce scrii mă tâmpenii

măăăă tu n-auzi?! de ce dracu’ scrii numai tâmpenii

răspunde! de ce scrii

tâmpenii???

.

: oac!

.

(castanele se descalţă dacă şi numai dacă audienţa Bunului Dumnezeu pică perpendicular cu pietrele la rinichi)


2 Comments, Comment or Ping

  1. Sigur că aş putea să scriu câteva tâmpenii. M-am oprit. Te-ai pus dumneata fix în pietrele din rinichi. Nişte rechini, rinichii ăştia.

    August 13th, 2010

  2. mos_groparu

    îmi recunosc imbecilitatea din ce în ce mai des în texte ca atunci când vezi a treia oară (şi nu mergi doar cu metroul) o şezătoare a firelor de păr cârlionţat aparţinînd unor aceiaşi ochi verzi, se ia un verde la întâmplare, şi te gândeşti că poate fi nuditatea vieţii tale. altfel, pietrele la rinichiul de origine divină abătute asupra cnp-urile pentru că Dumnezeu a făcut abuz de umanitate de-a lungul vieţii sale îi vor îngrozi pe oamenii ce se vor fi burghezit atât până la momentul respectiv manifestîndu-se ca o pufoaică ce-şi hilizeşte contrafacerea (originea anterioară falselor redistilări fiind intenţionat alzhaimărită) atât timp cât alimentează un viciu. şi da! cum scris este că ţoalele călugărilor athoniţi vor pluti atunci din/spre senin pe apă nu văd de ce nu s-ar descălţa şi castanele într-o astfel de nelume.

    August 14th, 2010

Reply to “(din) PUZ-ul gândirii”