camerei îi scobea peretele printre organele

interne ca gerul tigva în obraz

.

“cerdac” (frison)

.

veștile se demonstrau lat după

abacul balelor și-al parchetului

carii cerșeau în clănțănitul

dinților pâinea de mâine

.

“mare învolburată” (tremur)

.

nu mai ninge tavanul niciun purice

de lumină

băăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă! sângele strâns purcoi

în spatele

primăriei e distracția

bulgărească a gândurilor orfane

.

din cartier

…

(”din cap, din creieri, din ochi, din buze, din dinţi, din măsele, din nări, din urechi, din grumaji şi din toate mădularele lui”)

și douăzeci și șapte de ani

stătuse la capătul “găleții”

unde

nu mai poate

despărțind marea în roșie

de unde

barba face, rușinos, dunele în prund

.

era timid pe lângă fusta

morții îl necăjeau cu ce se îmbracă

păi sârma curților mele

are cârligele, pe rând, arate în

dimensiunea umerilor sau a șoldurilor sau

a degetului mare

nu există fetru nici instrucțiuni

pentru vreo spălare automată

.

vei muri dezbrăcat ca tăciunele

dar cu umbrele curate

…

(un om avea o pâlnie

și douăzeci și șapte de ani

stătuse la ecuator)

că faci mizerie și noi ne-am săturat de trotuarele astea apretate

nu mai da cu pumnul în stomac pentru că acolo este

o bordură, știi cât ne-a chinuit sosul tomat?.!

bun. uite caută și tu o gură de aer să stai jos

așa se trece și prin urechile acului dar cămila, te rog, să fie

de-acasei. adică o plimbi matale înainte de vreo câteva ori până

la cutia de ustensile să se obișnuiască cu papiotele

nu era nicio aluzie la bețivăneala ta, cum te-aș mai lua de guler?.!

poate, ia vino mai încoace că tomberonul ăsta parcă seamănă

am răSpuns un necunoscut:
da!
sunt apretați?.! toate garsonierele mai puțin 57
au surzit deși nu auziseră nici prima întrebare
eu mai fusesem cu avionul și-am reușit din patru
noduri să fac o formație, gâtul a desfundat urechile:

nu!
cred că plecase capul pentru că eu lipit
de ușă începuse afară să ningă
(arhitectura urmelor era declarată pustie, venise
deja a doua oară)
n-am coborât să văd cum se îndepărta un de ce
la capătul sforii cu care îmi aducea, de mic, mașinuțele

am îmbătrânit zic și ușa, nu știu de ce, nu
se mai deschide singură

(Nomansland, 30-31 Octombrie)

unde se despart copitele

și bălegarul se-a lene

la drumurile lungi acolo

(sch)izopren șira spinării

.

iarba-ți intră-n ochi

am văzut atâtea microcipuri

.

și-a răsucit privirea

*umărul găleții

avea toate, toate visele împlinite

.

fiule, din ogorul acestor

genunchi mergi, te scamă

deszăpezește coada de muște

(să-n cerc pictura)

și pitrocește lunea aceasta!

This post is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

M-am întors din altercaţia pe judeţ buşit ca un câine de roata camionului pe care tocmai o marcase ca amplu, teritoriu. Sub 5 parcă. Şi dacă fabric detaliile ruşinea e aceeaşi: cam cât prelata tirurilor australiene în vamă, după concert.

În 15 ani am reuşit să modific în acest comportament un singur aspect. Sâmbătă când rinichiul contemporan abia se întoarce pe partea proaspăt golită că na acum are şi el loc să facă un cearcăne ca lumea dată fiind beţia de-as noapte am fost undeva. Unul din cele mai interesante locuri pe care le-am vizitat. Din contrabas pâine şi la chitară sare, ba chiar pălincă ţinută atent în butoi de cireş. Apoi clape la desert să meargă titlurile din bibliotecă. De ce şi mai ales cum faceţi dumneavoastră săpăturile până la dolhasca sau schimbaţ-o la dristor şi vă compostez eu curiozitatea mai departe. Nu lucrez pe text de obicei şi rimă n-am mai vizitat din anul 4 (la-nceput) de facultate. Cu toate astea am citit în zîua ‘ceea unul din textele ăle mai frumoase.

Am plecat cu senzaţia olimpiadei, etapa judeţeană. Simţeam atât de atroce eşecul de săptămâna viitoare încât bucuria recentă ar fi putut marca străduţele proaspăt asfaltate în cartier. curgea atât de electric. încât a trebuit să opresc şi să-mi înec încheieturile în pământ cam la vreo douăzeci de minute. Am luat câteva forme şi-o gumă cam decolorată pe pantaloni şi am plecat mai departe.

Dacă merg pe holul acestei instituţii improvizate ar trebui să vă iau textul de la chioşc şi să fac o necinste.

Dar nu, s-aşteptăm sub cinciul!

aşa ca-ntr-o lene a liftului din fostul teatru

naţional nu te lua după ocru nici după

ochiul încercănat peste încheietură

.

ia-mă de mână!

.

şiroim puţin pe text că nicieu nu

înţeleg ce s-a scris pe-aici când ţesăturile

îşi păstrau firul roş’ sub piele. daaa avem timp

stai liniştit nu se

răceşte

.

aşa, hai:

.

copitele aristocraţilor torc iarba şi-

n urmă portativ nămolul sub clape

-

pian, cum să nu!

obidiţii păşesc în cheia sol

dat cu var că-s tibii publice

şi nu căruţe cumva omida

-

la gleznă

puturoşii vor mulge salivă după

ce frunza să fie arestată! notele

puse la prins chişleag lobotomizaţilor

-

iar cui i se deretică prin casă caş a-ntâia din

folclor interpretat la sudoare

.

umbra muritorilor*

-

.

.

-

*puchinilor