Prin clasa a şasea (risipa), dacă-mi citesc traduse amintirile parcă aveam un isbn oficial cu premiul I (întâi) la olimpiada de matematică etapa municipală. Dacă nu ideea devine asemănătoare. Bazin de informaticieni ai mei se ţineau de caietele cu pătrate şi nu scăpam la belit genunchii dacă nu organizam ample manifestări de cerneală în paginile lor. Nu ştiu nici azi al cui e meritul dar n-o să uit cum am profitat de pe urma comerţului de hol ce prindea masă şi patru picioare pe vremea acelei şcoli, am cumpărat un bax de suc motorola, ceva tutti frutti cu un elefant pe cutiuţa galbenă şi pai alb, dungi albastre. Mi-am cinstit nu doar colegii, profii ci şi soclul. Abia la ora de biologie mi s-a spus să-mi ţin cimentu’ pe-acasă că totuşi e prea devreme. Aveam nisip şi-n clăpăugul urechilor de fericire, primul pe oraş la matematică, h-auzi!
M-am întors din altercaţia pe judeţ buşit ca un câine de roata camionului pe care tocmai o marcase ca amplu, teritoriu. Sub 5 parcă. Şi dacă fabric detaliile ruşinea e aceeaşi: cam cât prelata tirurilor australiene în vamă, după concert.
În 15 ani am reuşit să modific în acest comportament un singur aspect. Sâmbătă când rinichiul contemporan abia se întoarce pe partea proaspăt golită că na acum are şi el loc să facă un cearcăne ca lumea dată fiind beţia de-as noapte am fost undeva. Unul din cele mai interesante locuri pe care le-am vizitat. Din contrabas pâine şi la chitară sare, ba chiar pălincă ţinută atent în butoi de cireş. Apoi clape la desert să meargă titlurile din bibliotecă. De ce şi mai ales cum faceţi dumneavoastră săpăturile până la dolhasca sau schimbaţ-o la dristor şi vă compostez eu curiozitatea mai departe. Nu lucrez pe text de obicei şi rimă n-am mai vizitat din anul 4 (la-nceput) de facultate. Cu toate astea am citit în zîua ‘ceea unul din textele ăle mai frumoase.
Am plecat cu senzaţia olimpiadei, etapa judeţeană. Simţeam atât de atroce eşecul de săptămâna viitoare încât bucuria recentă ar fi putut marca străduţele proaspăt asfaltate în cartier. curgea atât de electric. încât a trebuit să opresc şi să-mi înec încheieturile în pământ cam la vreo douăzeci de minute. Am luat câteva forme şi-o gumă cam decolorată pe pantaloni şi am plecat mai departe.
Dacă merg pe holul acestei instituţii improvizate ar trebui să vă iau textul de la chioşc şi să fac o necinste.
Dar nu, s-aşteptăm sub cinciul!
No Comments, Comment or Ping
Reply to “Metaforă Eu(ler).”