într-o zi A venit la scara blocului
interfonul îl făcea să sughiȚe
nu bate de câteva Ori și zice:
ți-ai luat ițarii de ceață?.!
am răSpuns un necunoscut:
da!
sunt apretați?.! toate garsonierele mai puțin 57
au surzit deși nu auziseră nici prima întrebare
eu mai fusesem cu avionul și-am reușit din patru
noduri să fac o formație, gâtul a desfundat urechile:
nu!
cred că plecase capul pentru că eu lipit
de ușă începuse afară să ningă
(arhitectura urmelor era declarată pustie, venise
deja a doua oară)
n-am coborât să văd cum se îndepărta un de ce
la capătul sforii cu care îmi aducea, de mic, mașinuțele
am îmbătrânit zic și ușa, nu știu de ce, nu
se mai deschide singură
No Comments, Comment or Ping
Reply to “Omblu”