bildungs romance-urile de genul acesta încep prost. de multe ori socoteala din sân (scuipi a cuşetă de bun simţ) nu se potriveşte cu piaţa unor săt măreni deschisă spre vizionarea filmelor de audienţă neîndoielnic cretină deşi populaţia transportului respectiv se odihneşte. nu-i bai, te-ndrepţi cu o cultură muzicală haotic autistă spre ceva. nu ştii exact ce, nici dacă, însă pelerinajul îţi va permite cel puţin alura de smintit dacă nu chiar un zaheu a duzină (suvenir la drumul mare). în fire.
.
chiaun, sau cu-n stomac pregătit mediocru spre deservirea intestinelor cfr dintre care obrazul gros rămâne omul, o iei la pas spre centru. faci o pauză, acum, nu atunci să reciteşti prima deflorare a timpanelor atât castrate în sus şi-n jumătăţi. şi-atunci ziceai că-i a trişa să cânţi ce-ai pitrocit acasă, fă bre lectură publică din scrisul pe loc. s-a produs şi jazzazelul din părinţi confuzi sau banala experienţă supra terestră: am alergat în urma locală şi online a unui jazzman, convins fiind că învăţatul de saxofon e ceea ce se numeşte.
..
am izbutit să las timpul să treacă şi m-am înrolat fără bunul simţ al biscuitelui la ceaiul camaraderesc al nicăieriului de-atunci (copt demult dar na). aparţinînd păpuşarilor de spaceway inc. şi toate celelalte planete asupra cărora nu calcă picior de om ci de transformarea acestuia. în fine.
…
relele unor absenţe scabroase la blurt sau legendary pink dots aveau până la urmă să se răzbune nu ca în fotbal când înscrii ci ca-n matematică când te circumscrii unei mirări: simplu’ ca punctul cardinal, organizatorii construiau statuile (şi drumul) a două monumente iar cine se-aseamănă i-adună şi pe cei bătuţi cu leuca ignoranţei. Aşa am aflat, aşa s-a deplasat oricare centru de greutate al ultimelor luni în concertul acesta:

despre care puţine cuvinte înregimentate a dicţionar pot spune ceva. am stat pe jos, ca-ntr-un ritual şi îi spuneam cheliei că tot ce-ai deasupra deşi nu chiar accesibil, ca-n biserică, transformă şi cele mai ale noastre urechi. eram mediocri mai puţin prin prezenţă.
ne-ncolăcisem de-acest concert cu gândul să pescuim o dată şi pentru toată udătura timpanelor acel moment în care auzul se individualizează nu doar ca ovar ci ca principiu eolian de întreţinere a sinelui. tot curent.
vibrau aceleaşi idei de viaţă paralelă între misticism şi melomanie.

…
ştiu spinările dumneavoastră acea senzaţie de lift montan pentru cu totul alte simţuri profitoare de pe urma herniilor posibile la aşa balast cărat spre-o petrecere la cota 1800+ auto finanţată prin sărăcie. ei bine pe cât de cocoşat în emoţii am urcat ceea ce pare snobism (loredanaaaaaaaaaa cum n-ai venit să ne bloguieşti o recenzie) sau restricţii în zona gardului la bălăceanca pe-atât de metamorfozaţi am coborât “kremlinul” ca Anastacia (din desenul cu acelaşi nume) spre Paris:
- speechless (concertul) senzaţie de Frăsinei (scuzaţi absenta discriminare)
- volum (pompos numită o fiţuică) Jazzazel semnat de întreg septetul
- băţ tobe, custom, semnat de Paal Nilseen Love
- câteva cuvinte îndrăznit tranzacţionate cu domnul ken-vandermark, eu fiind toate verigile slabe iar dânsul surprinzînd după oprirea reportofonului cu următoarea idee: nu e obligatoriu să ştii un instrument a-l cânta într-o perfecţiune clasică ca apoi s-atârni improvizarea-n public. nu-s capete.

5. nu ştiu cum să-i zic. reascultat am râs de mine însumi ca de-o răsuflare chinuindu-se să bată la uşă. nici măcar alizeu, nici măcar un foehn care să-şi documenteze pletele înainte, nimic dom’le.
PETER BROTZMANN şi-atât (cu umlaut): peter-brotzmann
6. ospitalitatea crâncenă în cel mai surprinzător sens al cuvântului aflată în posesia acestor creatori ardeleni de “evenimente incomode”
7. senzaţia unei înalte mediocrităţi (proprii şi personale, pentru drepturi de copyright n-avem secretar de redacţie)
.
.
8. “it is..” o percepţie infantilă asupra unei tentative (numită şansă) de FM, ne-ar plăcea într-o zi. radio.

nu ştiu să scriu despre muzică “that, as you know, is a stupid question”. deocamdată vocea domnului Brotzmann îmi apare şamanică. o să rămân prin preajmă-i, ip-ul e deschis de la 10 la 18 pentru reclamaţii, sugestiile ni le facem singuri.
(”paranteze”)
scrisul ca free jazz.
freedom is…
(never to be broadcasted)
1 Comment | In: B.A.F.T.A. Records, Non-fictional Frictions | tags: listen to this page. | #