Politics & F(r)iction

l-au percheziţionat de smocurile ierbii şi, cumva,
vreun pumn de apă
dac-ar fi avut la piept sau în şosete dosită
lucerna?! doamne! oare ar fi putut ascunde bulgări pitici
de sare ştiţi dvs. unde…
.
dezbrăcat, niciurmă.
.
au chemat un locotenent s-administreze mirarea:
pielea în jurul gâtului înşira snobismul unui
bibelou. şi totuşi febra lui musculară se putea frământa, pusă
la cuptor şi crescut tot ogorul, arat, din spate.
“avem de-a face c-o scenografie, snopiţi jobenul în…”
.
s-au întrerupt urechile ciulite de ochii lui împachetînd
să viziteze cealaltă emisferă a capului
fără picior de microfonie genunchii au anunţat în cor
cum moartea organizează pentru albastrul turist al privirii lui
un tur imediat. gratuit.
.
tremura şi kaki-ul generalului ce nu primise încă
vestea
n-au îngăduit sângelui strâns încă vestă în jurul coastelor
să se deşire, s-a bâlbâit: “au u top si ie”
.
stropi organizaţi imens de o ploaie barbară au alungat
sau ucis pământul minor rămas în plug, pe grapă
pe sub tivul unui nailon ţesut cort de 4 soldaţi cu mâinile ridicate în
absenţa rugăciunii o retină a doctorului s-a nămolit în metalul tot mai
dezbrăcat de nori în timp ce cu cealaltă nici sprâncenele oricât de sus
nici ridurile oricât de-adânci nu puteau desface niciuna din cele patru ferestre
ale jugului
.
de gâtuirea inimei!

No Comments | In: Non-fictional Frictions | tags: atrii, şi ceilalţi robi, ventricule. | #

4 martie

Cristian Dumitraşcu

visînd torenţial se-aprinde nici un chibrit

.

.

nu ţi-am dactilografiat eu în palmă cum să îţi

secţionezi transversal chibriturile* atunci

când poetul pleacă

mut din centru şi te

Laşi singur în orăşeanul de câlţi?!

.

cum altfel vei adormi cu lumina aprinsă?!

.

nu ţi-am zis tăcînd: să nu boţeşti întunericul din cutie nici

să îngropi fosforul la rădăcina cucuielor

tale. vei otrăvi ciocănitorile care te ţin

în libertate?!

.

fereşte-te de „omul” pe care nu-l bate

nimic la cap! şi-a cusut gura cu cerneală.

.

iar

pentru ca pixul tău să (nu) încapă (în)

subsolul în care dumnezeu, dacă nimereşte oraşul, îşi arhivează bolurile de orez:

(poftim epidemia unui scuipat)

.

:de la primul arătător elisabetan (rizea) – citeşte dom’le în palmă!! şi

până la trapis(t)mul degetului mare vei arde românia

literară (’68 – ’89) sau

.

spitalul de Nebun.

.

.

.

* se va utiliza o venă mai ascuţită de prin casă (vezi mâna anticomunistă/dreaptă)

„” beniucul

1 Comment | In: I.N.E.P.T. | tags: contrabas, despre pablo, jazzazel, oleaca. | #

de la faţa locului: Fanii bon jovi primesc zece etaje, ăia cu guns n roses o funie, cei electrificaţi la ac dc o lamă.  Înţelepciunea spune şi spune bine că de la gifts from enola încolo supravieţuieşti. Tu fă matematica şi dă mai departe băi chitaristule.

.

a doua zi: aici au năvălit teutonii peste tastatură, fanii în general n-au nicio vină deşi cadourile împăpărtăşite aseară în mulţime au fost…

.

add on: urechile încă mai ţiuie (aşa-i), mezzo de toată lipsa banilor până duminică

.

explicaţii: noi am răsfoit topul bon jovi dat în wichend pe vh1 ce-i drept doar latura cu trandafirii pe saltea ikea din motive de igienă a sentimentului pre adolescentin (clasa a treia apoi a patra); considerăm dansul axl bălăngănit al neo hippioatelor cel puţin subiectul unui posibil vis erotic; cu ocazia unor neuroni electrificaţi şi transpiraţi am organizat un moment artistic de înaltă tensiune auditivă utilizînd thunderstruckul de la donington (live). seara înainte de culcare mustrarea de conştiinţă şi pluş e întotdeauna bon iver primul album.

deci nu-i părerea unui monstru ci a mediocrităţii şi nu şi-a  închipuit cineva că vorbim altfel decât singuri. da, am avut şi o tentativă de metafizică a degetelor prin chitară.

şi totuşi, ca şi jana, papilele nu mor se transformă. hai în cor, cu toţii: se transformă! deşi în cazul formaţiilor de mai sus moartea e cel puţin necesară.

(papilelor băi nene)

catalogue khomeiny twist din partea casei, la toată lumea

No Comments | In: I.N.E.P.T. | tags: nescris, sunt. | #

dărâmatul nu-i nici colibri din încheietură nici vreo exchibiţie a talentului în faţa propriilor ochi băşiţi în public. până şi impotenţa asta de a scrie fără a căuta diacritica de hemoroizi enervează şi scoate ogorul din sărite. cresc text stresat şi nu găsesc nici în jurul tuturor cozilor la carne de om o cale de mijloc. s-o iau uşor spre hieroglifele alea de se înregistrează la starea civilă sau pe-o bancă în parc cu ceafa ‘năclăiată în amintirea vreunei mese calde, nu în pernă. masă c-o vechime arheologică şi pentru că-mi plac pernele tari dar c-o lopată cirotică a memoriei fiindcă nici chiar atât de tari. mediocritatea nu-i aşa un sport pentru ologi. dar nici să-ţi rozi unghiile în scris că vezi doamne atât poate cititorul aspira.

începe să conteze muzica nu atât sub piele sau în sens inteligibil cât bancă de rezerve a mediocrităţii. cum să înţelegi ceea ce se poate înţelege de către patru, cinci dacă în ziua aia soarele a răsărit cu spatele, belferi din care unul ăl puţin nu ştie că face asta?!

i-ar fi plăcut Little Darlin’

ceva între coastele alea se mai dă şi cu capul de pereţi. dimineaţa la curăţenie nu se va mai găsi nimic şi ceea ce credeai că-i act artistic va deveni un banal anunţ pe copacul pişat de câinele în trei capete cum că redecorăm. aşa loc a fost cândva de puteai pune genunchiul jos numa’ în trei patru propoziţii scrise-ntr-o dantură blajină. acum se-aşteaptă viermii chiar dacă nu încă.

înşiruirea aia coerentă de spaţii între cuvinte când chipurile personajele împrumută din mucii vecinului cutare. şi una langă alta aşa cum sunt fostele gropi de sub w.c.urile de la ţară s-a creat o lume în care viaţa prinde isbn deci artă. iartă parkinsonu şi alura gravidă a scriitorului. nu ştiu despre cine vorbesc şi m-am plictisit ca de-o duhoare a picioarelor, când eşti prea istovit să mai ridici patul fiindcă asta ar însemna într-o lume normală şi paralelă să mergi să te speli, de magnetofonul lui wittgenstein. da ar trebui să se tacă, dar negrul de sub unghii l-ai împuţit prăşind tăcerea de vorbe darămite invers!

te-apasă sângele şi nu ştii cum să-ţi scoţi vena la capăt. ce s-a văzut cândva într-o pădure nu se poate povesti aici fiindcă ochiul nu ştie conversia realului într-un frison pe care nu ţi-l poate furniza decât monopolul imaginaţiei. nu corecta tâmpitule, da, dacă se ridică vreun dicţionar de metafore se vor scrie standuri plecînd de-acolo. de unde, aici e arici aşa-i prezentul suportabil unui adorator de hamsteri. să nu laşi chiar nimic în umbră. şnurul se desface dintr-un singur capăt, se desfăşoară înapoi pe-aceleaşi urme dar la suprafaţă ca să nu i se simtă lipsa, apoi în jurul gâtului, simbolic, ca să nu culci duşmanii pe-o ureche apoi încet ca şi cum ai decupa aerul de ceaţă desenezi prima. tuşeşti puţin şi-ncerci un vag fluture din mână după care cu repeziciunea fecioriei la “ghilotină”, şi curiozitatea asta va fi interpretată greşit, din şnur a doua aripă după care te-nfoi. deasupra lor sufocaţi ca vaca de lucernă uită capul plecat ca nu cumva să-ţi pari doar tu în preajmă.

pui scenografia la loc, vomiţi grijile lumeşti şi-agale te-aşezi borcan în pădurea anonimatului.

e timpul ăla când în camară cresc ghebele de vii.

2 Comments | In: I.N.E.P.T. | | #

bildungs romance-urile de genul acesta încep prost. de multe ori socoteala din sân (scuipi a cuşetă de bun simţ) nu se potriveşte cu piaţa unor săt măreni deschisă spre vizionarea filmelor de audienţă neîndoielnic cretină deşi populaţia transportului respectiv se odihneşte. nu-i bai, te-ndrepţi cu o cultură muzicală haotic autistă spre ceva. nu ştii exact ce, nici dacă, însă pelerinajul îţi va permite cel puţin alura de smintit dacă nu chiar un zaheu a duzină (suvenir la drumul mare). în fire.

.

chiaun, sau cu-n stomac pregătit mediocru spre deservirea intestinelor cfr dintre care obrazul gros rămâne omul, o iei la pas spre centru. faci o pauză, acum, nu atunci să reciteşti prima deflorare a timpanelor atât castrate în sus şi-n jumătăţi. şi-atunci ziceai că-i a trişa să cânţi ce-ai pitrocit acasă, fă bre lectură publică din scrisul pe loc. s-a produs şi jazzazelul din părinţi confuzi sau banala experienţă supra terestră: am alergat în urma locală şi online a unui jazzman, convins fiind că învăţatul de saxofon e ceea ce se numeşte.

..

am izbutit să las timpul să treacă şi m-am înrolat fără bunul simţ al biscuitelui la ceaiul camaraderesc al nicăieriului de-atunci (copt demult dar na). aparţinînd păpuşarilor de spaceway inc. şi toate celelalte planete asupra cărora nu calcă picior de om ci de transformarea acestuia. în fine.

…

relele unor absenţe scabroase la blurt sau legendary pink dots aveau până la urmă să se răzbune nu ca în fotbal când înscrii ci ca-n matematică când te circumscrii unei mirări: simplu’ ca punctul cardinal, organizatorii construiau statuile (şi drumul) a două monumente iar cine se-aseamănă i-adună şi pe cei bătuţi cu leuca ignoranţei. Aşa am aflat, aşa s-a deplasat oricare centru de greutate al ultimelor luni în concertul acesta:

despre care puţine cuvinte înregimentate a dicţionar pot spune ceva. am stat pe jos, ca-ntr-un ritual şi îi spuneam cheliei că tot ce-ai deasupra deşi nu chiar accesibil, ca-n biserică, transformă şi cele mai ale noastre urechi. eram mediocri mai puţin prin prezenţă.

ne-ncolăcisem de-acest concert cu gândul să pescuim o dată şi pentru toată udătura timpanelor acel moment în care auzul se individualizează nu doar ca ovar ci ca principiu eolian de întreţinere a sinelui. tot curent.

vibrau aceleaşi idei de viaţă paralelă între misticism şi melomanie.

…

ştiu spinările dumneavoastră acea senzaţie de lift montan pentru cu totul alte simţuri profitoare de pe urma herniilor posibile la aşa balast cărat spre-o petrecere la cota 1800+ auto finanţată prin sărăcie. ei bine pe cât de cocoşat în emoţii am urcat ceea ce pare snobism (loredanaaaaaaaaaa cum n-ai venit să ne bloguieşti o recenzie) sau restricţii în zona gardului la bălăceanca pe-atât de metamorfozaţi am coborât “kremlinul” ca Anastacia (din desenul cu acelaşi nume) spre Paris:

1. speechless (concertul) senzaţie de Frăsinei (scuzaţi absenta discriminare)
2. volum (pompos numită o fiţuică) Jazzazel semnat de întreg septetul
3. băţ tobe, custom, semnat de Paal Nilseen Love
4. câteva cuvinte îndrăznit tranzacţionate cu domnul ken-vandermark, eu fiind toate verigile slabe iar dânsul surprinzînd după oprirea reportofonului cu următoarea idee: nu e obligatoriu să ştii un instrument a-l cânta într-o perfecţiune clasică ca apoi s-atârni improvizarea-n public. nu-s capete.

5. nu ştiu cum să-i zic. reascultat am râs de mine însumi ca de-o răsuflare chinuindu-se să bată la uşă. nici măcar alizeu, nici măcar un foehn care să-şi documenteze pletele înainte, nimic dom’le.

PETER BROTZMANN şi-atât (cu umlaut): peter-brotzmann

6. ospitalitatea crâncenă în cel mai surprinzător sens al cuvântului aflată în posesia acestor creatori ardeleni  de “evenimente incomode”

7. senzaţia unei înalte mediocrităţi (proprii şi personale, pentru drepturi de copyright n-avem secretar de redacţie)

.

.

8. “it is..” o percepţie infantilă asupra unei tentative (numită şansă) de FM, ne-ar plăcea într-o zi. radio.

nu ştiu să scriu despre muzică “that, as you know, is a stupid question”. deocamdată vocea domnului Brotzmann îmi apare şamanică. o să rămân prin preajmă-i, ip-ul e deschis de la 10 la 18 pentru reclamaţii, sugestiile ni le facem singuri.

(”paranteze”)

scrisul ca free jazz.

freedom is…

(never to be broadcasted)

1 Comment | In: B.A.F.T.A. Records, Non-fictional Frictions | tags: listen to this page. | #

a fost frumos. nu s-a înghesuit nimeni.

din 14 exemplare mai sunt 12 disponibile. irelevant. senzaţia în sine e plăcută şi mai ieftină (mult) ca

aici

sunt cel puţin 5 greşeli înăuntru care să nu permită (la o adică) asediul lecturii. ca-n constantinopol. dar se poate rămâne necucerit. ca suport de pahare e o carte pe cinste cu condiţia să se bea în bibliotecă.

cele mai multe detalii din păca(r)te: http://www.facebook.com/people/Internautism-Punktro/648403211

următorul concept se numeşte: pan gaz.

nu ştiu cine am fi preferat să o citească cel mai mult: Pessoa sau Ce… ce blasfemie, doamne, cum să-şi piardă cineva darămite ei, timpul. poate doar pentru că dumnealor îl au definitiv. deci au citit.

suficient.

mulţumim!

1 Comment | In: Non-fictional Frictions | | #

1. Book

1. Album

1. Film

1. Theatre

1. Artist

în fond e Baftă Records: suntem ărtiști încă dinaintea lipsei avortului și n-avem chef de britanici obosind asupra succesului de transcriere.

di ci?:

• ce faci când vrei să insinuezi introducerea unui nou curent literar, încă nemedicamentat - stați pe lângă recepția redacției, ș-anume autismul. scrii, dar ce faci când cele două cărți - zigot și copârșeul - sunt răsfoite (și) cu un arătător extrem entuziast de nimeni?! fie vorba între voi, a doua n-a văzut imprimantă încă (unele surse, prima de exemplu, susțin că-i idem, irelevanța).
• îți asumi o pauză, I.N.E.P.T, aicișa casă, mașină, o grădiniță decentă vor și pixelii însărcinați cu acuplările online ale neuronilor de ici, de colo. le faci un sindicat și le asculți of(f line)-ul. coafura pustiului gradenelor rezistă pentru că e aceeași.
• bon, ordine și disciplină mai greu deci te retragi în șaua aceleeași superficialități și încerci o nouă mlaștină rezidențială, bipolarismul în literatură. curent. altul, tot alternativ.
• doar ți-a venit ideea, greu de crezut că o silabă diagnosticată cu autism se mai poate aduna la sub brațul celorlalte (câtă antiperspirație!) și să-și inventeze clasicismul de care e nevoie într-o metaforă bipolară. păi tu ai citit nici, nici. ș-atunci?! ei bine atunci BAFTĂ adicătelea.

adicătelea?:

• o carte, un film, un album, o piesă de teatru, un artist probabil pictor. intenția e săptămânală dar cum deținem resursele unui anteater cu boala aceea genetică (lapsus, printre altele) care desfigurează fața timpul va fi dedat, prin tortură dacă-i musai, relativității.
• după, ar trebui să fim în stare de-un scris bipolar, poate tot la țigănci adică la madam poezie sub fuște. dacă ni se acceptă autismul atunci ca ultim curent trebuie polarizat cu primul și pac. dacă nu, postmodernism plus ce vrea domnul Pessoa egal love. atenție, bi.

așa și?:

• nimic. ne place cum sună. aaa și suntem doar unul, moment, an poate singur. uliul să pască, aaaa de fapt ce sens mai are aberația dacă ne place conceptul: singuruliul.
• aaa doi: încercăm randomizarea că așa, regizat, deja mixam Biutiful cu un album (nu mai știe nimeni, acum, care) Toundra, Eseu despre orbire (necitită), vreo pictoriță decedat australiană (parcă) și-un teatru trajic de rupeam improvizațiile. dar, nu!

No Comments | In: B.A.F.T.A. Records | | #

-

am dezăpezit la lopată

întunericul din faţa casei, lipsa unui acoperiş mai

puţin chilug

m-am îngăduit pe vine, dintr-un perete stricat încă se-auzea întrerupt radioul: concertul

de luciditate pentru diazepam şi coarde şi-n timp

.

ce se-ncălzea sângele făceam bul

gări din albastrul împăienjenit al ochilor, mă

uitam aşa,

după tine

..

dacă n-ar fi fost omătul prin cerdac mă-ntindeam. şi

noi după o familie, trei copii ale-ngheţului s-au

prim(en)it acum: unghiul, ceară şi licorna

…

maria zice că simțurile pot fi nelocuite și totuși hemoglobina

trecută la-ntreținere, el știe cum s-a închiriat un guler de cămașă:

se expune sâmbăta, dimineață, unei funii până

când lustra(.) manșetele(,) fac mizerie curent.

..                                                                            ..                                                                            ..

[respectul față/spate de femeie se cultivă prin aceeași emasculare: capacul de w.c., dar sub nicio formă, (singura) nu va fi lăsat (paradox) la îndemâna (păcatul) vreunei arhitecturi erecte]

{cum se zice când vrei să-i bagi pe toţi în veriga slabă, laţul ombilical. pe toţi ăia de te locuieşti că doar nu ne-am tras de herpesuri împreună, voi placenta şi la gară, o şeruiţi ca pe seringă. noi, tuburile (aici ai citit triburile şi pari aproape), spălăm burta în familie, ciorba asta e mărul discordiei. de-am fi avut o soră şi nodurile de la gât nu mai (fereşte-te de numai că nu s-a copt încă) viermuiau.}

2 Comments | In: I.N.E.P.T. | tags: soundtrack egal trei puncte.. | #

toma se-nconjura prin zăpadă

de pietrele acelea care te pot

odihni în pântecele lacului

.

în loc de rochie victoriană își

purta spuma ficatului cam de la aceeași

înjurătură cu cea a cafelei dată-n foc

..

“încotro?!” îi spuse prima trântă

de sub privirile hlizite ale trecă-

torilor nu și-ar fi putut da un

răspuns

.

luă călcâiele la rost căci se

muiaseră înaintea tăițeilor de

pe piept sugrumînd șocul termic

…

pentru așa neliniște deplină e

nevoie și întuneric. se dau târcoale

parcului până când plăcuțele “pericol”…(nu le putea reproduce simultan) “înec”

vor fi sterilizate de orice altă

privire eventual fixă

.

apoi,

(lupul e fecioară numai când limbă engleză)

No Comments | In: I.N.E.P.T. | tags: rotisorul. cum să paste una din epifaniile carbonara. fecioria lupilor se listează la bursă.. | #

se aruncă în gri puţin

adus de spatele unui cezar

decupat de urmele

frunzelor

.

totul naşte de dimineaţă

pe responsabilitatea apusului

strecurat pe gâtul vasului de weceu, sitele sunt vas

cularizate şi abia a

treia, a patra reluare înălbeşte

sentimentul perpendicular al fiinţei

..

metrul cărat al deficienţelor de

personalitate de la un

sfârc la carnea de

dud va stârni în bătă

turile celor din jur, ca instituţie, roaba.

.

.

trebuie nimic. dar plastilina

cultivată temeinic pe sub

maieu va permite arătă

torului să transpună orice mustrare de conştiinţă

în oale de slut.

(metrul cărat al deficienţelor de personalitate de la un sfârc la carnea din dud va stârni în bătaie roaba, ca instituţie a bătăturilor celor din jur)

(metrul cărat al deficienţelor de personalitate de la un sfârc la carnea dud va stârni în bătaie bătăturile celor din jurul unei instituţii ca roaba)

No Comments | In: I.N.E.P.T. | | #