- interviu cu nu ştiu încă cine:
1. Consideraţi că arta face parte din viaţa d-voastră? Ce anume şi cum (ca un simplu hobby sau ca şi meserie propriu-zisă)?
- arta nu face parte din viaţa nimănui, cel mult, procentual, noi facem parte din viaţa artei cum ar fi spus iosif sava. dimineaţa, arta pentru mine creează un univers natural în care încep să vânez, să mă scald, să stau la umbră, să procreez, să supravieţuiesc, să supun etc. natura. Dacă în pădure un drujbist se întâlneşte cu un student la Istoria Artei atunci natura e în acelaşi timp hobby pentru căminist şi meserie pentru nea’ Caisă, tăietorul de lemne din Poplaca. Eu sunt şi drujbistul artei dar şi căministul în ea.
2. De la ce vârstă aţi descoperit atracţia artei şi ce v-a atras în mod explicit spre acesta?
- libertatea, apoi abisul ei. aveam un an şi opt luni şi m-am gândit să-mi explorez limitele speciei dincolo de ramele ochelarilor celui care mă supraveghea. am descoperit astfel arta de a fi inconştient liber. şi mi-a plăcut atât de mult încât m-am gândit că pot fi inconştient pasăre. am încercat apoi să zbor. de la aproximativ 2m am plonjat atunci într-un subsol de bloc şi am citit apoi în encefalograme cam cum citesc babele în cafea că sunt atras de zbor, cădere liberă şi halucinaţii senzoriale – unde altundeva se găsesc toate acestea?! În artă…
3. Cât timp vă petreceţi zilnic consumând artă şi cum?
- cât îţi ia să-ţi încălzeşti sângele apoi să te străbaţi pe alocuri cu un briceag? arta e un rechin, dintre cei mai pretenţioşi. nu digeră orice hemoglobină. ca victimă sigură a unui rechin alb să spunem îţi poţi oferi privilegiul de a te bucura de momentele acelea când ştii că sălbăticia naturii muşcă din tine. ei bine, consum artă doar atunci când arta în sine îşi opreşte înotul, îşi amână celelalte dineuri pretenţioase şi vine de-mi adulmecă sângele gătit. pregătirea în sine, onoarea de a fi devorat apoi nefiinţa reprezintă consumul zilnic de artă recomandat.
4. Cu ce termeni aţi asocia conceptul de artă?
- ornitorinc, stomac, mahler şi cruce (există 3 feluri de oameni şi un subom: arta e atunci când ne(mai)fiind ornitorinc izbuteşti să te înalţi deasupra stomacului într-un mahler divorţat de lume şi trist în incapacitatea sa de a se sculpta în lemnul crucii)
5. Realizaţi un mic discurs prin care aţi atrage tinerii spre artă (domeniul artei care vă pasionează)- facultativ
- “If I were to undress my happiness , I would be terrified to look in the mirror, but if my pain were revealed, I would have the glimpse that… never in my life have I seen anything that beautiful”.
6. Există emisiuni şi/sau posturi tv pe care le urmăriţi frecvent tocmai pentru că promovează arta? Vă plac mai mult acest gen de emisiuni, sau le abandonaţi în favoarea celor strict comerciale, de divertisment?
- raţiunea de a fi a cablului TV e Mezzo! (cum raţiunea nu poate susţine singură un organism ar mai fi clasicele Tv1000, Tvr Cultural, Vh1, Hbo – lumea lui Ion B. etc.)
7. Într-o declaraţie oficială, CNA a spus că „audiovizualul românesc cunoaşte o degradare fără precedent”. Sunteţi de acord cu această afirmaţie şi de ce?
- nu există audiovizual românesc; cea mai bună emisiune din istoria radioului ascultat de mine tocmai şi-a suspendat activitatea (RSS) + t.v.-ul e atât de indecent încât de multe ori nici nu e bine să ajungi la telecomadă darămite să te scremi (din cauza constipării minţii lor) ce dracu’ să faci cu ea, deci nu există audiovizual în românia populată de mine
8. Astăzi se vorbeşte tot mai mult despre industria culturală, respectiv cultura de masă, cu ce termeni aţi asocia acest concept?
- scuzaţi, dar cu pârţurile!
9. Pe o scală de la 1-5 (1-min, 5-max), atribuiţi artei şi industriei culturale o poziţie din punct de vedere al locului ocupat în mass-media actuală şi argumentaţi alegerea. (gen: X ocupă un loc mai mare, vast, important, etc., se vb mai mult despre X, se pune mai mult accent pe X s.a.m.d ).
- se pune accent pe film deşi regizorii români premiaţi ar trebui sechestraţi şi puşi să vadă Taxidermia de şapte ori în douăzeci şi patru de ore > să zicem 3
- overall, 1 pt. artă. industria culturală nu prea mă interesează.
10. Unii specialişti consideră că noile tendinţe ale culturii ameninţă viitorul artei. Sunteţi de acord cu această afirmaţie? De ce?
- e cu schepsis: dacă în loc să îţi pensezi sfârcurile cu retinele nu ştiu cărui bordurist de dorobanţi ascultînd muzică tudji tudji în timp ce îţi construieşti masterul în toaletologie te-apuci şi scrii versuri pentru că e trendy să fii coteţ, pardon poiată… off, adică poetă şi implicit ajungi să plagiezi, să restaurezi ţesătura pantalonului în dreptul … zâmbetului şi alte mişmaşuri aproximative atunci da! tendinţa culturii de a se industrializa, ca blugii, afectează arta aşa cum macaralele sodomizează natura.
11. Consideraţi că industriile culturale dezvoltă creativitatea sau au efect invers? Argumentaţi alegerea.
- e un paradox: vrem ca în metrou matracucilor să le transpire limba peste papionul lui patapievici şi nu sub ţeava de eşapament a vreunui agramat dar în acelaşi timp nu ne-ar conveni ca fiecare lăcătuş mecanic să se apuce de pastişat omar khayyam în numele aceleaşi pasiuni viticole. îmi place să cred că nimic macro, nimic demografic nu dezvoltă creativitatea, o chestie atât de intimă, acidă în sensul adn al cuvântului.
12. Unii specialişti consideră că noile media(internetul în special) au participat la dezvoltarea consumului masiv al industriei culturale. Sunteţi de acord cu această afirmaţie şi în ce fel?
- internetul are în primul rând o contribuţie monumentală la dezvoltarea consumului şi androginizării relaţiilor interumane, nu mai suntem doi ci unul singur şi să vă dau exemplul cel mai la îndemână: în clipa în care te desprinzi de online pentru a te întovărăşi cu o binecuvântată bâtă de baseball cu care îi vei derula tot filmul vieţii inclusiv sonata pentru veşnică şi pomenire celui care ţi-a furat sabia în nu ştiu ce joc iată cât de interactiv atunci bineînţeles că poţi dezvolta orice industrie folosind internetul. inclusiv cea culturală: eu spre exemplu l-aş fi promovat pe sadoveanu tuturor fanilor acestui joc, câte un baltagul în limba maternă a toporului pe care ei îl folosesc zilnic.
- am divagat, de fapt nu ştiu să răspund la această întrebare, nu am cunoscut muncitori în industria culturală.
13. Herbert Marcuse afirmă că, în ziua de azi, cultura media transformă valoarea simbolică, tradiţională a unui bun în valoare comercială, adică un bun devine valoros în măsura în care se vinde. Sunteţi de acord cu această afirmaţie? Ce efect credeţi că ar avea acest lucru asupra artei adevărate?
- e o prostie fără de cap, coadă sau ventricule, are doar testicole, deşi merita termenul popular, în sensul că se reproduce permanent şi devine o scabroasă realitate. arta va rămâne întotdeauna în paginarea manuscriselor lui Pessoa din nu-ş ce cufăr portughez şi prea puţin în extrasele de cont ale lui x sau brown igrec. dacă un artist nu ignoră complet ideea de public, piar, raft, cotă, traduceri, valoare etc. în momentul în care creează mai bine i-ar fi lui, vorba ceea, să caute un prun de pietre la rinichi. adică să nu facă nimic. să nu aibă muritorii ce vinde, implicit consuma.
14. Adrian Marino afirmă într-o scriere de-a sa că: „Cultura populară are sau poate avea capodopere. Cultura de masă în nici un caz. În această împrejurare, funcţionează doar celebra „lege a lui Gresham”, aplicabilă şi la cultură: moneda (cultura) slabă „alungă” moneda tare (cultura superioară). Ea se adaptează şi se aliniază nivelului mediu de recepţie, gustului cititorului comun.” Sunteţi de acord cu această afirmaţie şi în ce mod?- facultativ.
- mda. despre marino numai de bine, de rău, a dat publicului cultural, postum, de treabă cam cum îi chemau xenofobii pe unguri la statuia lui avram iancu să le umple acesta frigiderele şi nu numai. ce distincţie să fac între cultura de masă şi cea populară? ambele sunt asuprite de stomac. nu mă interesează nici nivelul mediu, nici gustul cititorului comun că poate cine ştie ce prostii a făcut cu gura şi nu are vreo bucată de măr la îndemână să îi neutralizeze papilele, să poată judeca lucid. capodopera, un termen atât de pompos încât mă mir că nu au vomitat bibliotecile în momentul în care prin mall-uri a apărut un magazin omonim care vindea ţoale de firmă, e un mit. un mit la fel de bine cultivat ca şi imbecilitatea cu care sunt admiraţi oamenii foarte inteligenţi. încă nu pricepe nimeni cât de seren e să fii un om simplu. mie mi se face milă de un om ale cărui conexiuni cerebrale sunt ca un nod occidental de autostradă. admiraţia mea se opreşte în punctul în care îmi imaginezi cam ce presiune e pe acei neuroni, cât de greu se ia o decizie şi câta hăul de incompatibilitate între el şi lume. acelaşi principiu se aplică şi capodoperelor. vai de cel ce o semnează. bineînţeles că publicul s-a obişnuit să urle tâmp tot felul de osanale fără să empatizeze câtuşi de puţin vezi publicarea scriitorilor ante şi post nobel.
în toată această circotecă prea puţin contează ce cultură dă capodopere şi ce cultură fabrică tabloide, esenţial e s-apuci să întrebi scriitorul genial dinlăuntrul tău, autorul capodoperei lectrurii respective, „băi nene, cum ai rezistat? cum a fost? dă-mi să-ţi strâng mâna! vrei un pahar cu apă?”
15. Credeţi că arta este suficient de bine promovată în România, comparativ cu alte ţări europene? Argumentaţi răspunsul.
- un cnp anonim la nu-ş ce bâlci răspunde sec: „e frumos, dar nu prea”. într-o carte de basme culese prin ardeal expresia se regăseşte deşi majoritatea o puneam pe seama unei prostii nedelimitate. e valabil şi aici şi e de fapt un vaccin în relief aplicat româniei. ar trebui scris sub steag şi branduit ca infernul lui Dante.
- deci, e promovată suficient, dar nu prea.
16. Credeţi că România este suficient de bine promovată prin artă în mediul internaţional? Argumentaţi răspunsul.
- până la urmă am ajuns şi la esenţa tuturor lucrurilor: habar n-am!
No Comments | In: Non-fictional Frictions | tags: interviu cu un vames piroman. | #
