Stimate domnule Matei Florian,
Riscind sa irosesc un alt calup de minute bune din viata dvs. indraznesc si va scriu din nou. Daca la o prima dezgolire in public a papilelor muzicale cu putina picanterie literara si cateva condimente exotice cineva isi poate ascunde diletantismul acustic e limpede ca la o a doua strigare orice hidosenie a gustului acum iarasi nud va fi negresit remarcata. Din pacate nici un fel de resursa online nu-mi permite sa simulez dezmatul de jazz si poezie care m-au convins ca Dumnezeu a creat mai intai Sunetul si nu lumina. Poate chiar acel prim “A zis…” in capul Alui de Sus se auzea pe vocea Macai de la Butterflies in my Stomach. Insist asupra faptului ca nu stiu mai nimic despre muzica cu exceptia faptului ca drumerii sunt de obicei cei mai ciudati si ca Ian Curtis nu s-a sinucis la 23 de ani ci la 51 pe platourile de filmare de la Control. Si apropos de dansul sau epileptic despre care nu trebuie sa mai povestesc ca e atributul semizeilor de la dostoievski la eroticul creanga mi-am dat seama foarte tarziu ca hippioatele de care ma indragosteam prin tot felul de maghernite rock nu creasera din senin o miscare aproape lirica a membrelor de orice fel ci se antrenasera in oglinda in care performa de pe vh1 sau youtube pt moderniste vocea si bratele de la Guns ‘N Roses. Se prea poate sa nu exagerez insa o a treia astfel de transa ciordita de Promoteu din ceruri (in contextul crizei mondiale pana si titanii se reprofileaza) este boemia scenica a lui Bujor, chitara-bassul de la Bims. Inimitabil, un fel de dans al lupilor care incearca si de cele mai multe ori reuseste sa te convinga ca nu ai luat-o razna si chiar se aude ce crezi tu ca se aude. Sa va mai spun despre zanele din Magic Store sau cum te poti lipsi de toata polologhia antica si pur si simplu sa fredonezi “Lucrurile bune vin daca le astepti…”?! Cred ca as proceda mai bine daca n-as mai acoperi trompeta lui Sebastian Burneci care sunt convins ca aproape va rasuna in ureche. Daca cu Bon Iver am luat si fizic parte la inmormantarea domnisoarei Emma sau chiar daca a fost alt eveniment eu nu-mi puteam desprinde urechile de la ceea ce parea un prohod atunci as spune ca aseara la MTR cu Butterflies in my stomach am participat la nunta Emmei. Stiu acum de ce s-a indragostit bon iver si stiu de ce un stol de fluturi in stomac poate fi inlocuit cu 2 ore de concert pentru ca daca cercetatorii de orice fel au descoperit ca reactiile unui creier indragostit sunt cam din acelasi tablou cu cele ale unui creier drogat (cocaina fireste) ei nici macar acceleratorul de particule din elvetia n-ar fi putut descoperi ce se intampla aseara in creierul meu din simplu fapt ca acesta nu exista…. eram tot, din crestet pana in talpi o ureche muzicala, un frison cardiovascular si credeti-ma pe cuvant de mic mi s-a spus ca nu am ureche muzicala… Nu s-a furat mireasa din acelasi motiv: a lipsit cu desavarsire… dar balerinii ei, coafura anilor 20 si pielea calda respirind “Million dollar baby” n-o sa le uit iarasi niciodata… In loc de incheiere va invit la o pipa a pacii sonore pentru ca fantasmele tribale ale lui Dan Incrosnatu se aud acum si in timpanele mele. Va las sa ghiciti numele sau macar poreclele celorlalti membri ai trupei asa cum cred ca deja banuiti de ce dracu nu exista inca un album: Lucrurile dureros de bune vin numai daca le astepti…
Chiar si o eternitate de om…
Si apropos de eternitate, v-am iertat pentru ca acum e randul dvs. sa ma urati daca nu pentru simplu fapt ca sper sa nu fi auzit de BIMS atunci macar fiindca am neobrazarea sa va scriu…
Va asigur insa ca ar putea fi si scrisori imaginare… Cu omizi in loc de cuvinte,
No Comments, Comment or Ping
Reply to “Si fluturii au drept la replica iernii…”