mi-a plăcut atât de mult să scriu despre încât sper să pot subtitra textul într-o zi…
fix de-aia decalogul meu are 7 cai frumoşi şi verzi tapetaţi unul şi unul pe pereţii oricărui creier care a fugit cel puţin o dată din republica lui Aristotel (n-am citit) în cea mai clandestină crâşmă de pe fardul pământului. hai pa! ce-ar putea fi mai TOTUL decât “nimicurile” de mai jos?!…
1. Doar privirea unui pescăruş mahmur de ftizie în care se reflectă odată cu cearcănele răsăritului şi unatc-ul unui student venit pe jos în vamă.
2. Doar Calea Lactee surprinsă de un întuneric sub acoperire ademenind, cu fulgi de porumb, valuri minore la ea în garsonieră.
3. Doar lectura coperţilor unei castane, bine prăjită în siropul de arţar cu care sirenele îşi feresc untul pielii de reşoul soarelui.
4. Doar sânii goi abandonaţi nufăr deasupra apei cât să-i întrebi încotro naufragiază, de obicei, viaţa veşnică.
5. Doar copitele unui andaluz pur sânge hilizindu-se baroc în nisip conştient fiind că nu şi-ar putea recupera sălbăticia dacă-l azvârli în mare.
6. Doar laptele îmbuteliat pe deasupra paharului tău cu viţă de vie în dimineaţa ceţoasă în care sărbătoreşti faleza, se dă de duşcă.
7. Doar plaja aceea de marţipan pe care ai voie să îţi descalţi simţurile fiindcă tu nu ştii altfel să păşeşti deasupra mării.
superamatorism vamaiot
subtitle prophetic: a doua zi după ieri-ul acestui text un prieten zice că parchează în vamă de 1 mai şi dacă n-aş vrea să-mi iau şi eu roata de rezervă în serios. apoi, sub acoperirea unui greenday, vânătoreasa îmi spune că anarhia s-a născut la sat, Limanu mai precis.
One Comment, Comment or Ping
Reply to “supervamaiotism amator”