June 18th, 2010
X{(enon) and O(n)}. şi Zero
sar uneori pe câte două trei
picioare, de pahar, mai puţin răsărite, cele în
burta cărora Ioná. un bob de zahăr
cu care mă joc eu de-a spintecările când
bem absint
. . .
odată, pentru că lichidul tot
apunea pe unul din pereţi (şi infernul se ăzaedalacse)
m-am împiedicat într-una din buze şi
m-am lovit incert de parchetul mesei. eram
dimineaţă.
. .
mi se-mprăştiaseră probabil bătăile inimii,
pe-acest jos, dat fiind parkinsonul venelor
de-acum. c-o privire întredeschisă unele încă mai bălteau (tic-tac)
în firimiturile ochilor cândva verzi, evaporaţi, între timp, chinezeşte ca
de un cancer.
.
ştii cumva, tati, de ce oamenii nu beau (apă) ca pasărea colibri?
(bâiguind aproape fericit, că nu m-am sufocat cu un nod în gât apărut senin în timp ce-mi înghiţeam cravata autosugestiilor “eşti lucid” ca pe salivă)
ştiu emma, am făcut… am făcut mizerie… iar
iartă-mă. sunt o cămilă
{cubul de gheaţă se taie felii}