February 4th, 2010
Spre speechless. Full dance ahead.
Dragi proletari si alti cenaclisti,
Fiind un om oarecum indragostit de geamanduri si alte limite mi-ar fi placut teribil sa va sugerez printr-o poza wittgenstein-iana cum nu vreau sa vorbesc despre First Steps . Sa se taca, dar pana cand?!
Pana cand nu mi-am luat dosul tabacit de damfuri intelectuale si prezumtii geometrice: cum ca as fi tangent cu x sau cu kafka Y; si mi l-am parcat frumos, cu plata, la centrul national al dansului. As mai fi torturat de-a lungul timpului tot felul de politicieni cu zone radio de nisa, libere, acum insa cred ca: incolonarea si la bara bai internautistule!
Da, pentru mine, timp de 50 de minute subconstientul, imaginariumul ca sa fim si parnassus si corecti, unui scriitor (aproape orice scriitor) s-a dezbracat in fata propriei constiinte, ba daca iti place gustul celulozei pe care oricum o terfelesti sub penita sau toner, daca mai spargi din gand in gand cate un portelan al echilibrului intelectual atunci pune retina, ia aminte, pipaie si urla: moral lap dance.
De la cititul bilingv al afisului (orice scriitor se poliglotizeaza la un moment dat in cadrul aceluiasi eveniment neuronal) si pana la desirarea lui in bucatele nu a fost decat un pas: o linie. O ars poetica daca vreti, dar stiu ca nu vreti. Cine nu si-a zdrelit obrazul literar, ingrasat olimpic, macar o data?! Si tocmai cand aveai senzatia ca astfel te purifici cele 2 parce (Mihaela Dancs şi Carmen Coţofană) iti mesteca dintr-o alura supra terestra (sunt cu spatele, un fel de Monascheiwans - 5th element, sanitari ai remuscarilor universale) abjectiile tale/mele bai scribule. Cati sa se fi intors pe urmele zdrentuite ale propriilor texte si sa invete papilo-gustativ unde si cum au gresit?! Pai ce suntem bucatarie frantuzeasca?!
Cat despre performance-ul de sticla (un pahar luat de valurile capilare intr-o odisee liniara - brusc se scufunda) nici nu mai are rost: ai scris un text, s-a crapat in vreun scandal literar, in vreun plagiat, o maslina, constiinta rezista. De obicei, daca te intorci pe cioburi aduci mai mult a calugarie si mai putin a usr. Dar daca faci curat pigulind in marsarier ciob cu ciob, iata-ti o ars poetica phoenixiana… vei pasi cauterizat spre propria-ti constiinta imaculata.
In principiu ai invatat sa ocolesti oriunde s-a spart ceva in urma urmelor tale. Sau sa asfaltezi scriind iar si iar peste cadavre.
Du-te ba la teatru (pai ma duc). Daca sunt soldati care igienizeaza weceuri cu periuta de dinti poti si tu sa-ti deratizezi sistemul de imagini si valori cu biciul, nu cu matura.
