May 21st, 2010
Ceci n’est pas un (Propoziţii Afrimative)
Adelin sau Petrişor, mersi, preiau legătura: doamnelor, dinozaurilor şi domnilor întrerupem programul de paintball al UNITER pentru a transmite aproape în direct o nouă lovitură reală de teatru. Pe fondul conflictelor interetnice dintre evrei şi palestinieni, nemţi, ei înşişi (text Savyon Liebrecht) liderul separatist al actorilor de guerilă, gen. Radu Afrim, a înscenat un discret genocid al teatrului de bibliotecă. Atentatul dramatic soldat cu sute de aplauze şi alte câteva zeci de clişee rănite a fost pus la cale în „subsolurile” republicii Ploieşti, teatrul Toma Caragiu.
Piesa* e un tablou al câmpului de luptă aflat în fiecare dintre cei bombardaţi la un moment dat de incompatibilităţi şi drame. O poveste cu minele, mai ales antipersonale, de rigoare şi invalidităţile sufleteşti cauzate de acestea. Personajul principal se întoarce în timp ca într-o piruetă de patinaj interior, artistic despre care nu ştii dacă îţi va rupe piciorul sau te va cocoţa pe podium. Flashback-ul, superb regizat de o „cortină de ceaţă”, poate fi un sport de performanţă nerecomandat forrest gumpilor.
Ca orice terorist al scenei clasice, Afrim poate fi comparat doar cu sine însuşi. Astfel, în Miriam W. dinamitează mai puţine sinapse ca în Herr Paul sau Câtă Speranţă, însă nu va obliga nici un amator de senzaţii conflictuale tari să inventeze ştiri de război, cum se îmtâmplă la alţi regizori. Armamentul său imagistic şi muzical obligă, din nou, autorităţile caramitriene la un festival afrimativ la Bucureşti care să-i regrupeze spectacolele răspândite prin ţară şi greu accesibile publicului rănit de suprarealism. Şi Iuliana Vîlsan îşi continuă scenografic uniterul evident luat pentru Herr Paul, devenind chimistul de casă atât de necesar oricărui terorist care se respectă.
Altfel spus, catapultarea şi la gară, la Ploieşti, unde am trimis noi sinucigaşul redacţiei. Sau diseară, 19 mai, la Teatrul Odeon din Bucureşti de unde transmitem aproximativ live nu un performance de teatru, ci un complot artistic ale cărui victime de război sunt dintre reprezentanţii aristocraţi ai instituţiei biletului.
*Miriam W. de Savyon Liebrecht, regia Radu Afrim, scenografia Iuliana Vîlsan; cu: Florentina Năstase, Oxana Moravec, Clara Flores, Ada Simionică, Andi Vasluianu, Ioan Coman
(Printre gânduri apărute în revista Kamikaze nr. 10)
ceci n’est pas Platon