December 14th, 2008
Tocăniţă de ciulini
Să te gândeşti în acelaşi timp într-o (dez)ordine de big bang la Koop, „Taxidermia”, parteneriatul pentru România, sfârşitul lumii într-o viziune de pe lângă Universitate, Jarmousch, Waldeck cu „Addicted” şi o cronică la Efectul de Seară e o aberaţie. Primele perfuzii Tv au fost şi cele delicioase, deşi intravenos, parcă simţeam gustul de Rtl şi Sat eins în vârful limbii. De atunci îmi plac fulgii de porumb cu lapte, de câteva minute – aberaţiile. Nu pot scrie nici la comandă (chiar dacă e una vocală a propriilor promisiuni curvăsărite în stânga şi dreapta), nici logistic astfel încât să nu-mi pierd cititorul pe drum şi să mă întorc la garajul de fildeş al propriului anonimat mai puţin autist decât o floare de colţ. Cum poţi să explici coerent că arbitrul (liber) de tuşă al creştinismului, pe numele său Augustin a descris în ghicitori precum „nu încerca” (gogule) „să înţelegi pentru a crede, ci” (mai cu talent) „caută să crezi pentru a înţelege” exact viziunea ta despre lectură, deşi înlocuind meseria „a crede” cu jobul „a citi” ţi se pune o cataractă pe faruri de nici tu nu mai înţelegi ce crezi despre cărţi. E ca şi cum te-ai juca cu puţa în nisip de dragul unui Vasco da Gama ştiind oarecum subconştient că o să te prindă soarele şi o să te bată cu bronzul la fund până când recunoşti că te visezi un Larry Claxton Flint Jr. al pudibonderiilor lirice sau un Kinsey al jurnalismului de duminică. Citesc făcînd mereu altceva, sperînd inconştient că n-o să fie nevoie de solar luna asta şi absenţa unei creme măcar cu o protecţie de 12 la sută împotriva razelor de ultraviolet literar o să îngăduie cuvintelor să intre mai bine în piele, sub piele, în sânge cu puţin cioran de la ursitoare.
Din avion nu se văd niciodată lăţeii, cu atât mai puţin hemoroizii. Psd-ul a stat la putere, din păcate, îndeajuns de mult în cur ca să nu scape de o asemenea boală ‘telectuală iar Pdl-ul în mahmurul său periplu de la pubertate la „middle class” a mai „biruit” pe ici pe colo câte o (lege) stricată astfel încât a rămas văduvit de BTS-uri (boli cu transmitere sexuală pentru antena digitală de la sate), însă împodobit sub prohab cu păduchii de care vorbeam. Aşa că, nu atât eu, cât „economy class”-ul din care văd politica îmi spun că acest parteneriat e singura fată mare cu experienţă de trotuar care să scoată România din noaptea nupţială a crizei şi să mai fie loc a doua zi de-un mic dejun la pat şi ceva vlagă pentru câţiva moştenitori, fie ei şi reptilieni, în anul de după. Dacă România ar fi Victor Hugo, cu capul literalmente în nori aş zice că singura nevastă care nu i-ar amenda cele 8, 9 turniruri erotice, care au venit la pachet în noaptea nunţii cu fecioria, printr-un proces verbal de interdicţie în iatac pe un an de zile e Pdl-Psd. Şi dacă propriul meu vot, inexistent, nu va avea din ce să se-ntrupeze să mă strângă de gâtul profetic când se va dovedi că am aberat pe stomacul gol, cine ar putea s-o facă?!
Şi pentru că indiferent de metafizică profesorii tot vor ieşi în stradă precum aburul subteran prin t-urile bucureştene iar „burghezia” tot va insista să se imbogăţească exact cum s-a digitalizat „Cocorul” între patinoarul kitsch de la unirea şi locul de dat cu capul din pasajul de la universitate v-aş credita chiar şi-n vremuri de criză cu un împrumut filozofic dopat la rece pe marginea ultimelor evoluţii ale indicelui bursier „Stau Jos” (cel care monitorizează cele mai bune 5 instituţii senzoriale de frecat menta): e foarte nobil să te prezinţi în faţa curţii interioare de cas(tr)aţie şi (in)justiţie ca un procuror ce scuipă în stânga şi-n dreapta (chiar şi-n cele de care vorbeam mai sus) cum că suferinţa cutare vine de la x, ghimpele intercostal de la z sau urletul de duminică de la y. În perversitatea sa, Neuronul uman aproape a reuşit să ne convingă că atât în dragoste, literatură cât şi în politică sau misticism suferim din cauze externe. În fond şi, cu (ne)voia dvs., la urma urmei e doar un mecanism fumat de apărare. Suntem singuri ca braga vinovaţi, şi azi mă simt generos, de tot şi de toate.
Şi care-i problema?!! „Să trăiţi dom’ miliţian, nici una!” Hai, aberaţi, aberaţi, aberaţi mă în continuare, n-auzi?!!! (E-)Vangheaua mătii de cioflingar…