February 18th, 2010
Je suis
Iti vei permite din cand in cand sa fii trist. Iti arunci timpanele peste vioara lui ciprian porumbescu fiindca doar asa stii uneori sa pui batista pe tambal, cum arunci o pereche de sosete in otet spre tastatura.
O tristete surda ca un clopot.
Oamenii decenti din jurul tau, desfiletati la cap cel putin de doua ori pe zi (dimineata si seara) vor pleca la un monument dat. Sau daca nu, decorul si tu grobianule le cultivati un autism sever, le incomodati copiii si bunul simt. Rasplatiti creativitatea cu resturile din sita. Si sunt socratice pentru ca va goliti intelectual chiuveta extrem de rar. Iti vei permite sa fii trist pentru ca s-ar putea ca dezbracat de carne sa fii nespalat (chiar si tu). Da, da, de ce te uiti ciobit?!, da maaa cu mine vorbesc!
Te vei chinui sa-ti cosi lirism in palme si vei folosi tavanul pe post de catwalk al streangului - manechinul ce-ti taie respiratia. Doar funia va sti ce e in mintea unui scaun.
Te vei da de big ben-ul mortii incercind sa scoti din orice palarie golul din ea, sa pari profund si marianic (gropar al groapei marianelor). Pricepe, doar iepuri ies din palarie.
In vacante, iti vei caza neuronii in tot felul de instalatii artizanale de tortura poate doar doar vei fi perceput ca artist. Ca boem. Cu stea anagramata in naus.
Pana intr-o zi oarecum mahmura de dimineata. Vei cunoaste o doamna. La saizeci si trei de ani pe sase iunie. Acus. O vei regasi decenta financiar intr-o baza de date. Buletin elvetian si nu vei sti nimic despre imaginarul ei poetic.
Va spala parchetul lecturilor tale fara sa-si clateasca numele sau mopul.
Incepi sa te-apropii de zero.
Iti cauti o bara.
Ea. Negru pe alb. Reala si cu o sete de comunicare preplatita. Esti sclavul tuturor laturilor ei.
Doamnelor, domnilor, bai dinozaurilor poezie reala:
Ms Flutur Pula
** Rue des Tilleuls
Porrentruy 2900
Switzerland